Aceasta batranica si-a pierdut sotul. Ce face femeia in fiecare seara?

Un cuplu sarac locuia intr-un sat mic de langa Londra. Cei doi aveau un singur fiu. Munceau muncit zi si noapte pentru ca lui sa nu ii lipseasca nimic si faceau tot posibilul ca micutul sa primeasca cea mai buna educatie. Fiul a absolvit ca inginer intr-un oras din apropiere. In cele din urma, s-a casatorit cu o tanara bogata.

Timp de cateva luni tinerii au locuit in satul barbatului. In scurt timp sotia s-a saturat de viata de la tara si si-a convins sotul sa se mute la oras, lasandu-si parintii singuri.

Timpul a trecut, iar sotul a evoluat in cariera; intr-o zi, el a vazut un anunt in ziar in care era prezentat un post perfect pentru el – numai ca era in Asia de Sud, departe de parinti. Acesta a reusit sa primeasca job-ul si a trait ani de zile alaturi de sotia sa in aceasta tara indepartata. In fiecare luna el incerca sa trimita bani parintilor lui.

In cele din urma, barbatul a uitat de existenta celor care i-au dat viata. In fiecare seara el avea acelasi vis: un barbat in mantie alba i se arata si ii spunea ca cineva are nevoie de el.

Intr-o zi, a decis sa se intoarca in satul natal pentru a isi vizita parintii. Insa cand a ajuns in sat a vazut ca totul era schimbat. Casa batraneasca era aproape de a se darama; un baietel trecea pe acolo, asa ca l-a intrebat ce s-a intamplat:

“In aceasta casa locuieste o batrana oarba, care si-a pierdut sotul in urma cu cateva luni. Are un fiu despre care nu mai stie nimic de foarte multi ani. Nimeni nu o viziteaza si abia daca se mai descurca singura.” – a raspuns copilul.

Fiul a intrat in casa; si-a vazut mama stand pe pat. El s-a apropiat usor de ea si si-a dat seama ca ea sopteste ceva. A inaintat si mai mult.

“Doamne, acum sunt foarte batrana si nici nu mai vad. Sotul meu nu mai este langa mine; nu am pe nimeni care sa ma duca la mormant atunci cand voi muri. Te rog sa ai grija de fiul meu si sa il ajuti sa fie fericit. El a fost lumina ochilor mei!”

Cand a auzit asta, fiul a izbucnit in lacrimi.

Un corp uman poate suporta doar 45 unitati de durere; in momentul nasterii, durerea unei femei ajunge pana la 57 unitati de durere. Acest lucru este similar cu fracturarea a 20 de oase in acelasi timp.

foto prima pagina: Catalin Petolea, Shutterstock