Nimic nu e vesnic, nimic nu e etern

Intr-o dimineata de sambata, eu si sotul meu am decis sa luam micul dejun in oras; ne-am oprit intr-un restaurant micut si am comandat o cafea. El era tanar si frumos.. il iubeam din tot sufletul.

Eram imbracata intr-un palton vechi care imi ruina viata. Imi simteam aproape fiecare defect in el.. uram haina aia. Nici nu tinea de cald. Era groaznica si ma facea sa ma simt urata. Restaurantul era unul ieftin, iar cafeaua nu avea niciun gust.

In timp ce eram acolo, eu visam ca bem o cafea delicioasa intr-un restaurant sofisticat. Eu eram imbracata frumos si toti barbatii se uitau la mine.

Cand m-am uitat la sotul meu, ochii lui straluceau si ma priveau fix. Cu o singura privire imi dadeam seama ca ma iubeste... si el nu stia ce era in mintea mea sau de ce eram atat de trista.

El a murit din cauza unei boli urate. Si eu am ramas singura.

In anii ce au urmat, m-am asezat in sute de restaurante elegante. Am baut mii de cesti de cafea buna si am purtat multe haine frumoase. Dar el nu mai era acolo.

Imi amintesc de multe ori acel moment, iar acum am inteles ca atunci aveam totul... nimic nu imi lipsea... insa eu nu mi-am dat seama. Ma simteam saraca desi nu imi lipsea nimic.

sursa material: On fireflies and humidors

foto prima pagina: Peerayot, Shutterstock