Scrisoare pentru sotia mea, care nu vrea sa se angajeze in timp ce eu imi rup spatele

Imi amintesc fiorul pe care l-am avut cand te-am vazut pentru prima data la facultate. Era minunata. La putin timp dupa ce ne-am cunoscut, mi-am dat seama ca esti o persoana cu picioarele pe pamant, sincera, grijulie cu oamenii din jurul ei, loiala familiei si prietenilor. Viitorul parea incredibil pentru amandoi: doi avocati cu familii care sa ii sustina si un vis de a incepe propria familie intr-o buna zi.

Am inceput cariera mea cu ore istovitoare si zile incarcate de stres. Da, stiu, asa se intampla cu toti avocatii tineri. Tu nu aveai prea multe pretentii si nici nu te stresai sa iti gasesti repede un job. Dupa o presiune usoara din partea mea, te-ai multumit cu un loc de munca intr-o firma mica, pe un post non juridic, mai potrivit pentru cineva cu jumatate din educatia si inteligenta ta, si cu un salariu redus in mod proportional cu treburile tale.

Ai ramas insarcinata... ceva ce ne-am dorit amandoi. Si asa ai obtinut cea mai importanta meserie din lume: aceea de mama. Dupa cativa ani, am fost binecuvantati cu un al doilea copil. Niciodata nu te-ai intors la locul de munca, cu toate ca ambii copiii merg acum la o scoala cu program prelungit, iar primul copil deja se pregateste de liceu.

M-am intrebat de multe ori in toti acesti ani de ce nu vrei sa muncesti.

Eu am urcat pe scara profesionala destul de bine. Ne descurcam ok financiar, avem o casa frumoasa intr-un cartier linistit si sigur, vacante anuale, copii fericiti si sanatosi, bani pusi deoparte pentru facultatea lor... Dar toate astea au reprezentat un cost personal enorm pentru mine. Nivelul meu de stres a crescut in mod dramatic cu toate responsabilitatile adaugate la locul de munca si sanatatea mea s-a deteriorat. Oamenii care nu m-au vazut de ani de zile cand ma intalnesc aproape ca ma mai recunosc si imi spun ca am imbatranit.

Nu cred ca pot face asta pentru inca 25 de ani. De multe ori visez sa plec de la firma la care sunt acum pentru o pozitie mai putin pretentioasa, cu un loc de munca mai modest.. pentru a mai avea si eu cateva clipe de liniste. In orele mele libere, ajut la treburile casnice si petrec clipe cu tine si cu copiii. M-as simti mai putin folosit si mai singur daca ai putea face si tu putini bani care sa ajute familia noastra.

Dar stiu ca asta nu se va intampla. A devenit clar pentru mine ca iti este bine asa, doar eu muncind... dar am o cariera stresanta pe care o urasc din ce in ce mai mult. Dimineata, cand ma trezesc, nu vreau sa ma ridic din pat.

Ai prietene care nu muncesc, iesi cu ele la cafea in fiecare zi, mergi la sala, la shopping si te bucuri de timpul liber. Te plangi de diferite presiuni financiare, dar niciodata nu faci ceva in acest sens. Vrei doar ca eu sa rezolv astfel de probleme.

Vreau sa iti gasesti si tu un loc de munca astfel incat sa nu ma mai trezesc in mijlocul noptii ingrijorat ca eu sunt singurul care munceste. Vreau sa lucrez astfel incat casnicia noastra sa fie mai mult un parteneriat si sa ma pot simti mai putin un cont bancar. Vreau ca fiica noastra sa te vada muncind si vreau ca ea sa urmeze o cariera astfel incat sa nu fie dependenta un barbat asa cum tu esti de mine.

Si, cel mai mult, vreau sa obtii un loc de munca pentru ca vreau sa ma simt iubit.

Anonim.

Sursa material: theguardian.com

foto prima pagina: Versta, Shutterstock.com

---