Raport de tara: Romania rasu-plansu-rasu

Hai lasa, draga mea, ca n-a plecat din tara de focul copiilor. Tot pentru ea a plecat ca ii arde buza dupa bani. Asta este fragmentul de discutie pe care l-am prins zilele trecute in autobuz. Ca a zis de acum trei ani ca se intoarce si n-a vazut-o nimeni la ochi. Sa stii tu de la mine ca si in Romania poti sa supravietuiesti daca te duce capu’ un pic, a continuat doamna infocata.

Mi-e tare greu sa ma pronunt asupra oamenilor care aleg sa munceasca in alte tari si simt ca nici n-ar fi locul meu sa fac asta. N-am avut pe nimeni plecat peste granita si nu stiu cum e sa ii vezi pe cei dragi la ochi doar la Paste si la Craciun. Un lucru mi-e clar insa: usor nu e cu siguranta. Un alt lucru care mi-e clar este ca avem inradacinata dorinta de a omori incet capra vecinului. La o adica, daca eu supravietuiesc in Romania, tu de ce sa pleci in alta tara sa-ti fie mai bine? Nu, nu, stai aici, sa supravietuim impreuna. E drept ca pentru unii dintre noi viata in Romania nu inseamna foame, frica, frig si tocmai asta n-ar trebui sa ne dea voie sa ii judecam pe cei pentru care asta a fost traiul in tara.

Bula mea de bucuresteanca a fost sparta de curand. Uit, uitam toti ca tara nu e formata din Bucuresti si alte cateva orase mari. Printre ele sunt romanii parca uitati, suspendati intre vremuri, saditi de loteria vietii printre paduri, in sate golase sau in orase mici in care nu se mai produce nimic dupa Revolutie. Nimeni nu pleaca din casa lui de prea mult bine ci manati de imprejurari si de dorinta unei vieti mai bune. Mi-e greu sa cred ca asta e egoism sau parvenire.

Am vazut de curand, la capatul unui drum de tara care lua pieptis o culme (intitulat pompos drum judetean) o camera de chirpici, alba cu ferestre albastre pe care scria “Scoala generala cu clasele I-IV”. Am vazut baraci incropite din te miri ce, aruncate in mijlocul unor curti golase. Gunoaie pe marginea drumului. Asta este Romania. Si cel mai probabil, astia sunt oamenii care aleg sa plece peste granite in speranta unei vieti mai bune. Cei care ii judeca probabil ca n-au fost nevoiti sa strabata niciodata kilometri intregi pe jos pana la scoala sau pana la cel mai apropiat medic, prin zapada si prin noroaie care trec de glezna.

In acelasi timp, am vazut constiinta civila, implicare sociala, bunatate, dorinta de a-i ajuta pe cei de alaturi. Si asta este Romania.

Sa ne impartim in “noi” cei care am ramas in tara si “ei”, oamenii care au ales cealalta cale este una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face. Nu e vorba nici de nationalism, nici de mandria ca un moft al universului m-a asezat in spatiul carpato-danubiano-pontic. E vorba de umanism, cel mai drag mie dintre –isme, de dragoste de oameni si de acceptare a diferentelor dintre oameni.

Cu bune si cu rele, astia suntem. Astazi insa va invit sa le privim pe cele bune, marunte si trecatoare sau care vor ramane in urma noastra.

Ne place mancarea. Mult. Multa.

Chumash Maxim/ Shutterstock

O vorba din popor (urban) zice ca desertul nostru preferat e coliva.

Foto Greenair/ Shutterstock

Legenda spune ca nu vom sti niciodata care sunt cei mai buni mucenici.

Foto Sebastian Enache/ Shutterstock, ncristian/Shutterstock

Gramatica sta sub semnul lui Schrodinger. Concomitent, cratima poate sa fie si sa nu fie. Cand nu esti sigur, o pui unde-ti vine. Mai bine sa prisoseasca decat sa lipseasca.

Orice obiect din casa poate fi folosit imporiva ta intr-o injuratura.

Tommy Wiseau throws a tube TV

Nu mai e ca-n ’94.

Iarna ne ia intotdeauna prin surprindere.

Foto Vadym Zaitsez/Shutterstock

Orasele noastre sunt frumoase. Pestrite, vii, aglomerate dar frumoase.

Foto Iulian Dragomir/Shutterstock, Balate Dorin/Shutterstock, Arsenie Krasnevsky/Shutterstock, Rqby/Shutterstock, Leonid Andronov/Shutterstock, Emi Cristea/Shutterstock

Ne place atat de tare dansul incat batem sarbe oriunde.

Avem propriul nostru limbaj pe internet.

N-avem prea multe drumuri asfaltate dar cele cateva pe care le avem te lasa cu gura cascata.

mandritoiu/ Shutterstock

Unul dintre marile noastre talente este sa privim intotdeauna partea plina a paharului.

Angyalosi Beata/ Shutterstock

Babele noastre sunt atat de sportive incat atunci cand nu alearga dupa autobuz, stau pe varf de munte.

Emi Cristea/ Shutterstock

Strainii spun ca avem cea mai frumoasa cascada din lume. Canadienii sunt inca in negare.

Foto Alex Streinu/Shutterstock

Am atins cerul inaintea americanilor.

Radu Bercan/Shutterstock

Am facut lumina in noaptea mintii.

Foto DiamonDallas/Shutterstock

Foto prima pagina Robert dumitru/Shutterstock

---