Halloween, o sărbătoare controversată, cu origini străvechi

Are, însă, și mulți contestatari înverșunați, care nu înțeleg rostul deghizării în fantome, vrăjitoare, vampiri sau alte ființe malefice și sângeroase.

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată de irlandezi și făcută celebră de americani, fără a mai avea însă nimic de-a face astăzi cu vechile practici și ritualuri păgâne. La începuturile ei, se petrecerea la finalul verii și debutul toamnei, când trecerea de la lumină la întuneric era asemuită cu trecerea de la viață la moarte și se considera că porțile dintre cele două lumi, a celor vii și a celor morți, se deschid. Astfel, pe 1 noiembrie se celebra Anul Nou, iar în noaptea premergătoare celții aprindeau focuri sacre, făceau sacrificii și invocau forțele binelui pentru a fi feriți de pericole și a nu da putere spiritelor malefice ale morților care se puteau întoarce printre cei vii.

Sărbătoarea morților există și astăzi

Cultul strămoșilor era comun la majoritatea popoarelor păgâne și se referea la a arăta respect și a câștiga bunăvoința celor care au trecut în neființă, chiar dacă datele acestor serbări difereau de la o zonă la alta a globului.

Cu totul altă abordare este cea creștină. În calendarul catolic, 1 noiembrie este sărbătoare mare - Toți sfinții -, urmată de o altă zi specială - Pomenirea tuturor credincioșilor răposați sau Ziua morților, zisă și Luminăția. Papa Gregor al IV-lea a instituit comemorarea tuturor sfinților pe data de 1 noiembrie încă din anul 835, tocmai pentru a pune capăt serbărilor păgâne care dăinuiau la acea vreme. Cuvântul Halloween chiar de aici vine: All Hallows’ Eve se traduce prin ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinților.

Și credincioșii ortodocși și cei protestanți au preluat această dată de pomenire a morților la final de octombrie/început de noiembrie – Moșii de toamnă i se mai spune sărbătorii, tocmai pentru că e un prilej la care ne pomenim strămoșii, părinții, bunicii, rudele care nu mai sunt printre noi. Indiferent de confesiune, în aceste zile creștinii merg în cimitire și vizitează mormintele celor dragi, le îngrijesc, se roagă, duc flori și participă la mici slujbe de pomenire. Tot atunci, credincioșii aprind o mulțime de lumânări care strălucesc până târziu în noapte, pentru a lumina sufletele rătăcitoare, de unde și numele de Luminăție dat celebrării prăznuite în special în Transilvania și Maramureș, dar în numai.

În unele zone de la țară, bătrânii așază pe prispa casei pâine și apă, sare și o lumânare aprinsă, tot pentru a călăuzi sufletele celor care au plecat.

De la credință, la distracție

Vechile ritualuri religioase celtice de alungare a spiritelor rele au căpătat, cu timpul, conotații laice și au devenit prilej de petrecere și amuzament. Măștile, costumațiile înfiorătoare, de vampiri, fantome, schelete și vrăjitoare care sunt astăzi atracția petrecerilor tematice aveau, la origine, menirea de a pune pe fugă spiritele răuvoitoare venite în vizită printre cei vii, iar dacă vechii celți lăsau ofrande la ușile caselor pentru a îmbuna strigoii care le-ar fi putut trece pragul, astăzi copiii costumați merg din casă în casă, cam așa cum se face de Crăciun, cu colindul (păstrând formula magică: ne dați ori nu ne dați?) și primesc dulciuri. Altfel te pedepsesc cu diverse farse, pozne sau obrăznicii.

Cea mai haioasă tradiție a acestei sărbători rămâne cea a dovlecilor scobiți, ornați cu o lumânare care luminează frumos din interiorul lor.

Bucuria cea mai mare este a celor mici, care, în diferite zone, eliberează și lampioane în văzduh pentru a spori atmosfera fantastică.

Prin urmare, chiar dacă este considerată pur comercială și total inutilă, sărbătoarea de Halloween poate fi una simpatică și total inofensivă, pentru cei care o apreciază.

sursa foto front page: shutterstock/by mythja

---