Sunt Lorena și am descoperit cluburile din București

Moldoveancî plină di energie molipsitoare și dornică de experiențe noi, am aterizat în cele mai ciudate cluburi pe care le are Bucureștiul. Azi vă povestesc despre două dintre ele,, să le spunem Buget redus pentru studenți și Vrei cumva o gumă?

Și să începem cu prima mea seară de club în București, la Buget redus pentru studenți. Ne-am pus hainele de duminică (nu alea de biserică, alea cu economie de material) și am plecat să ne distrăm. Și așa apar în metrou două domnișoare înalte, machiate prost, pe tocuri care zici că făceau reclamă la „Miss fata de la țară”, pregătite să îl găsească pe Făt-frumos în club și să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. Sau măcar să se îmbete clanță pentru că fetele aveau intrarea și băutura gratis.

Ajunse acolo, analizăm ce era în jur: câteva fete bete, câțiva băieți care încercau să agațe într-un mod foarte prost și o scenă mare pe care erau câțiva dansatori în boxeri. Piei, ispită!. Am mers la bar pentru a profita de faptul că suntem fete și bem orice pe gratis și ne-am luat câte un shot de votcă, în mod evident contrafăcută și extraordinar de proastă. Noi, oițe cu lână pură, nu ne-am dat seama cât de nocivă era așa că am băut toată noaptea cot la cot cu barmanii care ne zâmbeau de parcă știau ce avea să se întâmple.

După câteva pahare, parcă clubul nu mai era atât de rău. Am dansat, Ana a fost agățată de un turc mai toată noaptea, iar Elena a continuat să bea. În timp ce dansam cu un grup de fete pe care abia le cunoscuserăm, mă mai uitam din când în când ba la Ana, ba la Elena să le țin sub supraveghere. Nu intru în detalii, dar o să vă spun că ne-am împrietenit cu baia mai tare decât aș fi crezut că e omenește posibil. P:S: Dacă ați văzut Exorcistul, știți exact la ce mă refer.

După prima mea experiență în club, am zis că mie nu îmi mai trebuie așa ceva cât trăiesc. Am crezut că nu e mersul în club pentru mine și singurul lucru de care am fost fericită era că mi-am satisfăcut curiozitatea. Însă știți cum se zice, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar peste aproape un an am decis să mai ies și eu într-o vineri seară din cămin. Și una peste alta, am ajuns în acest club: Vrei cumva o gumă?

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost că mi s-a cerut buletinul la intrare pentru că trebuia să ai peste 18 ani ca să poți intra. Deja mă gândeam „puncte bonus pentru al doilea club din viața mea”. În afara faptului că era foarte haotic amenajat, chiar părea un loc decent: o scenă pentru muzică retro, una pentru techno și încă una pentru toată lumea, unde se mixau melodii comerciale. Fiind o ascultătoare de techno, am aterizat direct la scena care mă interesa și m-am distrat de minune, fix lângă DJ care îmi mai zâmbea din când în când atunci când urma să schimbe piesa. Eram eu, DJ-ul drăguț și o grămadă de oameni care mestecau obsesiv gumă. Am zis „Cine știe, o fi vreo nouă modă.”, până când un astfel de om s-a apropiat de mine și mi-a spus „Știi pe cineva cu ceva marfă pe aici?”. Ce marfă, bă băiatule, arăt ca și cum lucrez la aprovizionare? Cum ziceam, oițe nevinovate cu lâna pură.

Nu am avut timp nici să mă gândesc la omul care abia plecase de lângă mine când apare un altul întrebându-mă dacă vreau o gumă, și apoi altul, și încă unul. În interval de 15 minute, am fost întrebată de minim 8 persoane dacă am sau dacă vreau o gumă. Duhnesc a trascău ieftin cumva de mă întreabă toată lumea de gumă? Nu. Vreau. Nicio. Gumă.

Dincolo de promoția excesivă la gumă, despre acest club nu prea am ce să comentez, prețuri ok, oameni extrem de prietenoși și muzică fix pe gustul meu. „Vrei cumva o gumă?” a devenit ușor-ușor locul meu preferat când vine vorba de distracție în București.

Una peste alta, o să vă spun și cel mai importante lucruri pe care le-am învățat după ce mi-am petrecut timpul prin aceste două cluburi: vodca gratis dă cea mai nasoală mahmureală și nu accepta niciodată gumă de la oameni pe care nu îi cunoști.

Foto pressmaster/Shutterstock

---