Setari Cookie-uri

Sunt Lorena și nu voi mai organiza petreceri.

Event planner cu țuică, priveghi si Doamne ferește, poliție

Petrecerile pentru mine erau ca apa pentru pești. Nu cred că a fost cea mai bună comparație, însă în fiecare weekend din clasa a XII-a, eram prezentă la o petrecere. Nu conta dacă ningea, ploua, dădea cu gheață sau dacă mama urla la mine că vine bacalaureatul, eu îmi doream doar să dispar de acasă.

Aveam un cel mai bun prieten în perioada aceea, Alex, care era organizatorul. Ca să înțelegeți, erau atât de des petreceri la Alex acasă încât toată lumea din oraș apărea acolo doar pentru că era o chestie obișnuită. La un moment dat chiar ne-am gândit serios să luăm bani la intrare că oricum nu aveam prea multe cluburi în oraș. Una peste alta, părinții prietenului meu, deși erau foarte permisivi, ne-au cam spus subtil să mai schimbăm locația, așa că m-am gândit „Ce idee bună ar fi să fac eu o petrecere”.

Citește și:

Am vorbit cu mama, care nu a fost prea încântată, i-am cerut cheile de la casa mătușii mele și am început să chem oameni. Ai mei îmi spuseseră că am voie cu maxim 20 de persoane, așa că am invitat doar prietenii apropiați. Planul era cam așa: fiecare aduce ceva de mâncare sau de băut (aveam 18 ani majoritatea dintre noi, deci aveam voie să bem alcool), nu aducem alte persoane și nu dăm de veste că face Lorena mare petrecere. După cum bine știți că se spune, socoteala de acasă nu prea se potrivește cu cea din târg: m-am trezit în curte cu vreo 40 de persoane, pe unele dintre ele fără să le fi văzut cel puțin o dată în viața mea.

Am fost de acord cu acest lucru, abia după ce le-am spus regulile: nimeni nu fumează în casă, nimeni nu intră încălțat și nu ne atingem de vitrina mătușă-mii cu vase din porțelan. Toată lumea era perfect de acord cu lucrurile pe care le-am impus, așa că am început să dansăm, să bem și să râdem în curte. Nimeni până în momentul ăla nu intrase în casă.

Citește și:

10 shot-uri de țuică, 2 pahare de vin și un bax de bere mai târziu, toți băieții își doreau să facă grătar. Le-am zis că nu e cea mai bună idee, însă mă luptam cu morile de vânt. Și tot vorbind de vânt, afară se lăsase destul de frig și nu exagerez, dar dacă te prindea o rafală mai nasoală de vânt, zici că te lovise Dacia. Până la urmă, ei s-au apucat de dat foc la niște paie și la crăpat lemne, așa că am decis să merg în casă să aduc ce le mai trebuia.

Odată intrată în casă, văd peste tot doar urme de noroi, chiștoace de țigară și un fum de puteai lejer să îl tai cu un cuțit. Intru în prima cameră, flori peste tot, unul dintre prietenii mei întins pe un fotoliu, niște lumânări aprinse și o grămadă de oameni în jurul tipului care probabil adormise. Mă uit la ei, mă uit în cameră și încerc să înțeleg ce se întâmplă: unul mai beat decât celalalt încercau să îi facă slujba de priveghi tipului care căzuse primul la datorie. După ce am încercat să îi fac să plece din casă, observ toată vitrina mătușă-mii spartă. Cred că mai erau intacte maxim 3 pahare.

Citește și:

foto G-Stock Studio/ Shutterstock

Ăla a fost momentul în care am vrut să opresc toată petrecerea. Am oprit muzica, am trecut pe lângă 2 tipe care plângeau după același băiat, am văzut un coleg de clasă dormind într-un șanț din curte și mare scandal la grătar. Nu știu din ce motiv, băieții au început să se certe și s-a lăsat cu bătaie, poliție și curățat de toate de peste tot la 5 dimineața.

Aia a fost prima și ultima petrecere organizată la mine acasă. Nu știu ce morală să am pentru că deși a fost un haos total, nu regret ce s-a întâmplat. Mătușă-mea n-a observat nici în ziua de azi că îi lipsește toată colecția de porțelanuri, poliția nu s-a implicat foarte mult, iar despre „petrecerea de la Lorena” s-a vorbit o perioadă destul de lungă.

Citește și:

foto prima pagina LightField Studios / Shutterstock

Vizionare placuta


Lorena Martin este redactor de beauty și skincare și s-a alăturat echipei Kudika încă de când se afla pe băncile facultății. Acum, după doi ani și jumătate, este absolventă a...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.