Dulce Copt – povestea bucătăriei unde ingredientele sunt bucurie, pasiune și copilărie

Pe 7 decembrie 2017 am ieșit și în lumea Instagramului, cu aceeași aromă de levănțică și cu multe emoții, dar și cu multe gânduri, idei, planuri.

Povestea de fapt începe prin vara anului 2017 când colegii de birou de pe atunci au primit un mail de la mine prin care îi rugam să ne vedem la un brainstorming not work related. Nici unul dintre ei nu a ezitat, mai ales că știau despre ce e vorba și îmi spuseseră de multe ori să fac ceva cu pasiunea mea pentru prăjituri.

Ne-am gândit împreună la nume, am primit zeci de propuneri de la ei și una de la mine. Au ajuns în lista finală două dintre ele pe care le-am supus unui sondaj de opinie rapid, printre colegii de birou extins. Rezultatele înclinau spre o altă denumire, dar nu simțeam că definesc de fapt ceea ce vreau să transmit și nu rezonam cu el, așa că am ales singura denumire propusă de mine. Probabil m-au urât, dar au fost prea drăguți să îmi spună asta. Am primit apoi și prima comandă de la una dintre colegele pe care sunt mândră să o numesc acum prietenă. A venit apoi și logo-ul pe care absolut îl iubesc și pe care nu l-aș vedea diferit. A fost cadou primit din partea unui coleg și bun prieten în același timp.

Fără oamenii care mi-au fost atunci alături și m-au încurajat, poate acum Dulce Copt nu era în această formă, poate era altceva sau poate nu era deloc.

Au trecut apoi doi ani în care nu am avut neapărat activitate și parcă nici direcția pe care o alesesem nu mai era ce voiam. Am luat o pauză și am oprit tot ce făceam acolo, cu gândul să reiau atunci când va fi momentul potrivit.

Am schimbat și job-ul între timp, implicit și echipa cu are lucrez. Din vorbă în vorbă, acum doi ai de Crăciun o colegă m-a întrebat dacă nu aș vrea să îi fac doi cozonaci. Foarte rapid am ajuns să fiu provider-ul de cozonaci de Paști și de Crăciun pentru tot biroul. Tot așa am ajuns să prind curaj și să reiau acest proiect de suflet de unde îl lăsasem. Anul acesta de Paști am îndrăznit să comunic tuturor că fac cozonaci și au venit mai multe comenzi decât mă așteptam, iar bucuria pe care am simțit-o atunci când am pregătit totul, nu poate fi exprimată nici măcar în câteva fraze.

Am povestit atât de multe despre cozonaci pentru că așa s-a născut ideea de la început. De la dorul de cozonaci făcuți de bunica, pe care nu îi mai mâncasem de mult. De la refuzul mamei de a face pentru că ei nu îi plac, dar în același timp de la bucuria de a prepara dulciuri pe care mi-a transmis-o din copilărie.

Dulce Copt este despre bucurie, pasiune și copilărie. Despre dor, despre momente calde, despre zâmbet și despre bucuria de a împărți, despre bucuria de a bucura pe ceilalți. Dulce Copt este emoție și energie, este un motor care mă face să visez frumos chiar și atunci când totul pare imposibil.

Sunt mulți cei cărora aș vrea să le mulțumesc pentru că mi-au fost alături și m-au încurajat să îmi urmez pasiunea și acest vis care este încă la început. Nu am să îi numesc aici, dar știu că vor știi atunci când vor citi, că o parte din bucuria mea de azi se datorează lor și le mulțumesc infinit.

Găsești aici mai multe detalii despre Dulce Copt.

Cu drag,

Alexandra

---