Advertorial Cafenele, cofetării şi grădini din Bucureştiul de odinioară

Fie că vorbim de restaurantele cochete, cafenelele cu miresme îmbietoare sau cofetăriile deja celebre şi peste graniţe, Bucureştiul a avut o serie de localuri apreciate de publicul larg şi rămase în memoria colectivă.

Terasa Oteteleşanu era un loc frecventat de scriitori precum Caragiale, Eminescu, Vlahuţă sau Rebreanu, un loc ce se găsea pe Calea Victoriei lângă Teatrul Naţional, astăzi pe acel teren fiind ridicat Palatul Telefoanelor. Saloanele Oteteleşanu erau presărate cu iubitori de muzică, aici ascultându-se jazz pentru prima dată în Bucureşti dar era şi locul unde se lansau tinerii în lume, se puneau la cale căsătorii şi combinaţii politice. Iarna la Terasa Oteteleşanu apărea un patinoar spre amuzamentul copiilor si bucuria tinerilor îndrăgostiţi.

Bufetul de la Şosea, astăzi restarant Casa Doina, a reprezentat un punct de atracţie pentru toţi cei care îşi petreceau câteva ore în plimbare la Şosea. Şoseaua Kiseleff devine zona predilectă de promenadată pentru bucureşteni, iar la sfârșit de secol XIX, la iniţiativa lui P.P Carp, ministrul Lăcrărilor Publice, proiectul arhitectului Mincu realizat pentru Expoziţia Universală de la Paris prindea viaţă în Micul Paris. Clădirea ridicată în stil neo-românesc va deveni repede un loc iubit si frecventat de bucureşteni pentru preparatele alese şi vinul de Drăgăşani.

Cafeneau Capşa este poate cel mai cunoscut local din Bucureştiul secolului trecut. Povestea acestui local porneşte de la simpla cofetărie care îi va face cunoscuţi pe fraţii Capşa în toată zona Balcanilor. Mai apoi familia Capşa extinde afacerile cu un hotel ţi o cafenea. Cafeneaua Capşa avea să devină repede loc de întalnire pentru toată lumea bună. Ciocolata de la Capşa atrăgea atenţia publicului larg prin participarea la festivaluri şi concursuri internaţionale, aceaşi cofetărie devenea furnizor regal iar cofetarii de la Capşa realizau în anul 1920 o prăjitură în cinstea mareşalului Joffre când acesta avea să-l viziteze pe Regele Ferdinand la Bucureşti. Forma prăjiturii era una ciclindrică pentru a sugera forma caschetelor militare franceze iar prăjitura includea multă ciocolată neagra pentru a putea fi consumată şi de mareşal care suferea de diabet.

O parte dintre aceste localuri din trecut rămân prezente în operele scriitorilor din perioada interbelică, altele în memoriile şi povestile bunicilor iar de unele ne putem bucura și noi în present, realizând amintiri proprii şi bucurându-ne de localuri un iz istoric.

Anita Sterea este istoric și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține evenimentul online Cafenele, Cofetării şi grădini din Bucureştiul de odinioară

---