Advertorial Tehnici teatrale pentru terapie și dezvoltare personală: cum să ne uităm la propriile gânduri ca la un spectacol de teatru

Alegerea e întru totul la noi. Punând realității obiective diverse interpretări și semnificații creăm bucuria sau suferința noastră în raport cu ea. Mai mult decât atât, deseori ne afundăm în încercări de a demonstra că ceea ce credem este adevărul, că modul nostru de a interpreta ceva este cel ,,corect”, ceea ce de cele mai multe ori duce la și mai multă oboseală și frustrare, pentru că se lovește de o altă interpretare a altcuiva și invalidează ceea ce noi considerăm că e adevărat.
Cât de simplu ar fi ca experiența noastră să aibă degajarea, libertatea și flexibilitatea unui privitor, unui martor care observă gândurile sau judecățile proprii ca pe niște pene în zbor, fără atașament sau nevoia de a ne agăța de una sau alta dintre ele... simplu de dorit sau de spus, dar ceva mai puțin ușor de îndeplinit. Pentru asta există nenumărate tehnici de meditație, de respirație, dar și de ,,joacă” prin labirintul de situații și de relații cu care ne confruntăm și în care atât de frecvent ne simțim prizonieri.
Tehnicile preluate din teatru, din jocuri de rol și din psihodramă servesc exact acestui scop, de a scoate în afara minții persoanei, în mod fizic și concret, un tip de dilemă, de blocaj emoțional, de relație dificilă, cu ajutorul colegilor de practică. Părțile interioare din noi care se confruntă - cum ar fi de exemplu partea motivată, perfecționistă și cea indecisă, care se teme de eșec – sunt ,,jucate” de alți oameni asemeni unui spectacol la care protagonistul, cel care a venit cu dilema, are șansa să se uite din afară și să se obiectiveze.
Este una din cele mai eficiente metode de a ne desprinde de cele câteva opțiuni restrânse între care pendulăm în minte și de a vedea posibilitățile infinite de a privi o situație sau o emoție, o judecată pe care o avem despre un om sau un așa-zis ,,blocaj” în care ne aflăm. Situația propusă se ,,joacă”, se desfășoară spontan, în fața unui public alcătuit din restul participanților la exercițiu, beneficiind astfel de feedback complet obiectiv și de o privire nouă pentru protagonist asupra propriilor idei și judecăți. Imensul avantaj este nu doar cel imediat, care de la bun început schimbă fundamental modul inițial de a privi situația, ci mai ales dezvoltarea unei abilități ulterioare de a privi în același mod, de la distanță și cu creativitate, viitoarele blocaje în care ne putem găsi.
Păstrând această dinamică interioară și un mod fluid, lipsit de rigiditate, de a ne raporta la orice ,,produs” al minții noastre descoperim destul de rapid că ceea ce creează suferința nu este de cele mai multe ori ceea ce identificam noi a fi ,,problema”, ci tocmai interpretarea noastră este de fapt sursa acelei suferințe.
Tehnicile psihodramatice - care se pot îmbina perfect cu cele inspirate de celebrul proces ,,The Work” al lui Byron Katie (prin care gândurile stresante își pierd forța odată ce sunt puse sub semnul întrebării) - au rolul de a schimba în permanență perspectiva asupra unei idei, de a dezvălui ce se află de fapt la baza unei judecăți pe care o avem despre altcineva – ca de exemplu o enervare că partenerul nu și-a ținut promisiunea, care de multe ori e doar proiecția unei judecăți ascunse asupra propriei persoane – și, în cele din urmă, de a ne elibera de ,,închisoarea” unui mod unic de a vedea lumea. Astfel apar soluțiile și bucuria de a experimenta, din creativitatea pe care oricare din noi o are în momentul în care nu ne mai identificăm cu credințele noastre și în care ne reamintim libertatea de a ne alege în mod conștient cel mai benefic mod de a gândi.

Irina Ungureanu este actriță, terapeut și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține atelierul online Terapie prin tehnici teatrale. Exerciţii introductive, psihodramă şi terapia relaţiilor.