Mesajul transmis de Carol Ionescu la 10 ani de la moartea regretatului Șerban Ionescu

Șerban Ionescu s-a stins din viață în anul 2002, în urma unei suferințe îndelungate. În urma sa, regretatul actor a lăsat o carieră de succes și un fiu, Carol, care vrea să îi ducă amintirea tatălui mai departe.

La doar 62 de ani, Șerban Ionescu a murit după chinuri suferite în urma bolii Lyme. El a fost elevul celebrului Amza Pellea, iar debutul în lumea cinematografică a fost în filmul "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1980). Un omagiu a fost adus din partea Teatrului Național București, pe pagina sa Facebook.

„Astăzi se împlinesc 10 ani de când colegul nostru Șerban Ionescu a părăsit această lume. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, Bucureşti, promoţia 1978, clasa profesor Amza Pellea. A jucat în zeci de filme și a fost aplaudat în zeci de spectacole la Teatrul din Petroșani, Teatrul Mic, Teatrul Odeon, Teatrul de Comedie sau Teatrul Național din București. Ultimul său rol la TNB a fost Pierre, în „Dineu cu proști”, regia Ion Caramitru.

Citește și:

• Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
• COJO lansează melodia Latent – un manifest muzical pentru tinerii care visează cu ochii deschiși
• Scrisoarea emoționantă a Melaniei Trump adresată lui Vladimir Putin. Prima Doamnă face apel la protejarea copiilor
• Limbajele iubirii: Ghid complet pentru a arăta și a primi afecțiune în relația ta

Pe 21 noiembrie 2012 avea să treacă dincolo de scena vieții, la 62 de ani, după o lungă suferință. Colegii din TNB nu l-au uitat și nu îl vor uita”, a fost mesajul publicat pe pagina oficială a Teatrului Național București, în memoria lui Șerban Ionescu.

La rândul său, Carol, fiul ce îi moștenește talentul actoricesc a postat câteva rânduri în memoria tatălui său, pe site-ul Festivalului Șerban Ionescu. Tânărul a vorbit despre dorul de tatăl său, printr-o postare emoționantă.

„De când a murit tata, am trecut prin mai multe etape ale plângerii lui. Imediat după, am simțit un gol imens și, evident, mi l-am umplut cum am putut. A murit într-o perioadă în care abia începeam să ne cunoaștem ca adulți și a fost nevoie de mult efort imaginativ ca să-i completez figura. Multe piese care îi alcătuiau imaginea, așezându-mi-le, potrivindu-le din poveștile pe care le auzeam despre el. Dar mă bucur că, trecând prin aceste etape, figura lui s-a transformat în timp.

Citește și:

• Mesajul transmis de mama Sabrinei Voinea, după medalia de aur: Promit că data viitoare vă voi supăra și mai tare...
• Mesajul halucinant transmis de Anamaria Gavrilă: Nicușor Dan să declare public că nu suferă de nicio afecțiune psihică
• Shakira încheie definitiv capitolul Gerard Piqué. Mesajul transmis de artistă

Mi-a fost, pe rând, dor de el, l-am admirat, l-am idolatrizat, l-am urât, l-am blestemat, l-am batjocorit, l-am iertat, l-am iubit, ca acum să-mi fie din nou doar dor, mult dor de el. Și cred că asta e frumusețea pierderii pentru fiecare dintre noi: că odată ce nu mai e omul respectiv, poți să simți pentru el acest frig-cald care îți apasă pieptul: dorul, sentimentul viu al paradoxului.

Acum se împlinesc 10 ani de la moartea lui. Deși aproape în fiecare an traversez aniversarea morții lui într-un mod simplu, bând o bere sau amintindu-mi printr-o poveste de el, anul acesta dorul m-a găsit mai bine.

Mă cert deseori că sunt prea indiferent când mi-l amintesc sau îl menționez, dar adevărul e că sunt așa pentru că aud aproape în fiecare zi despre el de la cineva. O poveste. Un film la tv. Un banc pe care îl spunea el.

Citește și:

• Palatul Cotroceni s-a iluminat în roz de Ziua Luptei împotriva Cancerului de Sân. Mesajul transmis de Mirabela Grădinaru
• Ministerul Afacerilor Interne: Rezultatele trec. Iubirea rămâne... Mesaj important pentru toți părinții
• Amme lansează piesă nouă care vine cu un VIBE total diferit. Ascultă “Încă o noapte”!

Mi se adresează lumea cu titlul de fiu al lui Șerban Ionescu și al Magdei Catone. Mă întreabă dacă mă deranjează umbra părinților. Nici nu știu dacă e așa mare umbră. Până la urmă, nu sunt fiul lui Hagi. Dar umbră sau nu, nu mă va deranja niciodată să fiu numit fiul părinților mei sau fiul tatălui meu. Pentru că să fiu văzut așa, asta e doar încă o modalitate de a insinua dor.

Poveștile adunate aici insinuează dor. Fie că dorul doare sau mângâie, el este la fel de puternic și necesar ca speranța, el este premergător acțiunii. Iar acțiunea este esențială. Nu numai în teatru. În viață. De la dor a plecat și ideea acestui festival.

Încurajez oamenii care citesc aceste povești și rânduri și cărora li se insinuează dorul în piept, să ne scrie. Să ne trimită povești care, la rândul lor, răspândesc dor. Sau nu.

Citește și:

• Oana Pellea reacționează dur la Ordonanța Trenuleț: Să se înceapă cu privilegiații, nu cu noi!
• Roxana Nemeș, în culmea fericirii: Cel mai frumos dar de la Dumnezeu! Artista va deveni mamă pentru prima dată
• Ada Galeș, mărturisiri emoționante după a patra operație: Am plâns de am rupt. Cum se simte actrița acum

Povești cu Șerban Ionescu, Pelicanu’, tata sau cum i-ați mai spune voi. Povești necenzurate, oneste, personale sau nu. Povești despre orice a trecut, nu mai poate fi, dar vreți să fie auzit”, a scris Carol Ionescu, actor la rândul său.