Imperfecțiunile fac arta cu adevărat umană – Interviu EXCLUSIV cu René Le Feuvre, de la ferma de mango pe scenele din Europa

La început de noiembrie, într-o zi de joi, am fost la primul concert din turul european Philosophical Sessions al lui Jacob Lee, la club Expirat. Jacob Lee a avut patru opriri în România (2 concerte la București și câte unul în Cluj și Timișoara) Am ajuns fix când artistul din deschidere, René Le Feuvre, urcase pe scenă și a cucerit publicul român într-un mod iremediabil.

Să vă zic un secret? Adesea nu ascult și nu caut artiștii din deschiderea concertelor pentru că ador sentimentul descoperirii unui artist pe loc și ideea că te poți bucura de muzică nouă cu încă câteva sute de oameni. Cert este că să cânți în deschiderea unui concert nu e un lucru ușor, toată treaba vine cu destul de multă presiune, dar aceasta crește exponențial atunci când e primul show din primul turneu în străinătate la care cânți. În teorie.

Pe scenă, în schimb, René Le Feuvre a demonstrat că se simte ca acasă. Un tânăr carismatic și încrezător cu o chitară, cu un zâmbet răvășitor și cu un stil muzical aparte, în care se simt mai multe influențe de la pop, folk și blues până la ritmuri sexy de R&B.

René Le Feuvre și-a început povestea pe o fermă de mango dintr-un orășel cu doar 350 de locuitori, un loc aparent îndepărtat de agitația lumii divertismentului. Totuși, această autenticitate i-a modelat parcursul remarcabil. După ce a visat inițial la o carieră în fotbal pe Gold Coast, René și-a descoperit pasiunea pentru muzică, devenind un chitarist autodidact.

Și... pentru că mi-a plăcut atât de mult la concert, am stat puțin la taclale ca să aflu mai multe despre el și despre parcursul lui muzical. O discuție pe care o împărtășesc acum cu voi.

Tocmai ai terminat TURNEUL ACOUSTIC PHILOSOPHICAL SESSIONS în Europa alături de Jacob Lee și ați susținut 4 concerte în România. Pentru noi, concertele au fost uimitoare și am fost fermecați de tine. Mulți oameni te-au descoperit pe loc, așa cum a fost și cazul meu. Simți o anumită presiune să faci o primă impresie bună? Ai o anumită strategie de interacțiune cu publicul sau te lași pur și simplu purtat de val și de atmosferă?

René: Cele patru spectacole din România au fost uimitoare și da, desigur, există un pic de presiune, dar mai mult entuziasm pentru mine! Am călătorit 21 de ore din Australia, așa că, desigur, am vrut să fac cea mai bună impresie posibilă. Publicul din România mi s-a părut foarte primitor, așa că a fost foarte distractiv și am putut să fiu eu însumi și să-mi fac treaba!

Cum te simți atunci când te conectezi cu noi audiențe din străinătate? Cum ți se pare publicul român?

René: Chiar mă simt incredibil. Este primul meu turneu peste hotare și sunt recunoscător că am un public atât de captivat, căruia îi place muzica și semnificația din spatele versurilor. Muzica este un limbaj universal... la început am fost îngrijorat de bariera lingvistică, dar voi aproape că aveți o engleză mai bună decât a mea!

A existat vreun moment memorabil în unul din spectacolele tale din România?

René: Această fotografie pentru mine. Am avut o fotografie agățată pe perete cu Ed Sheeran făcând asta și dintr-odată acum am una cu mine! Pretty cool.

Există ceva în cultura noastră (mâncare, muzică, limbă) care ți-a atras atenția?

René: Am observat că cafeaua este UIMITOARE! Înainte să fac muzică cu normă întreagă, am fost barista în Australia, așa că sunt un pic snob în materie de cafea. Cea mai bună cafea lungă (Long Black) pe care cred că am băut-o vreodată, am băut-o în București. Chiar i-am trimis fostului meu șef un mesaj. Cafeneaua se numea Old Town.

Nimeni nu se aștepta la un muzician care a crescut la o fermă de mango, într-o comunitate mică, pe scenă în București. Cum a fost copilăria ta și cum ți-a modelat perspectiva pe care o ai când vine vorba de muzică și viață? Ce valori ții aproape de inimă?

René: Știu cât de nebunesc! Părinții mei sunt oameni muncitori și integri, care au valori foarte puternice. Abordarea mea față de muzică și viață a fost întotdeauna centrată pe autenticitate. Și la fel ca și în cazul lui Jacob, în industria muzicală mi s-au oferit lucruri care nu au fost în concordanță cu valorile mele. Prefer să merg pe drumul mai lung decât să o iau pe scurtătură. Am început prin a cânta oriunde pe stradă (busking), așa că acum, când cânt în fața unui public ca cel din România, sunt incredibil de recunoscător. Viața este un mare teren de joacă pentru mine, mă distrez și cred că asta se simte în interpretările mele.

Ce te-a inspirat să te orientezi către muzică, a existat un moment anume în care ai realizat că muzica este adevărata ta vocație?

René: Am participat la Vocea Australiei (THE VOICE AU) în 2018 și am luat decizia conștientă că asta vreau să fac pentru tot restul vieții mele. Muzica are atât de multă putere de-a face bine și este un mod în care pot contribui la a face lumea un loc mai bun. Văzând reacțiile oamenilor, îmi doresc să fiu un artist mai bun. Voi avea multe despre care să scriu când voi ajunge acasă, în Australia!

Cum rămâi cu picioarele pe pământ și conectat la rădăcini în timp ce te deplasezi prin locuri atât de diverse?

René: Fundația. Nu poți falsifica munca necesară pentru a avea succes și a fi mulțumit în această industrie și, din fericire pentru mine, am devenit conștient de acest lucru foarte devreme! Pregătirea este totul și, din fericire, ca artiști, ne explorăm în mod constant emoțiile și ne scufundăm adânc în identitatea noastră.... Ne ajută să navigăm urcușurile și coborâșurile carierei noastre, cel puțin așa e în cazul meu.

Albumul tău „Flood” a fost lansat pe 15 noiembrie. Mai întâi de toate, aș vrea să-ți spun că este un album foarte bine construit, l-am ascultat pe repeat de când m-am întors de la concert. Îl descrii ca fiind „un sezon din viața mea plin de schimbare, renaștere și înțelegere”. Poți să-mi spui mai multe despre inspirația din spatele lui și ce teme explorezi în acest album?

René: Acesta este primul meu album și am scris cântecele pe parcursul a doi ani. A fost o perioadă în care am trecut de la a fi doar un cântăreț/muzician care compunea cântece la a întruchipa adevărul rol și adevărata esență a unui artist. Numele meu, René, se traduce prin „renăscut”, care este un vers din cântecul meu „Underwater”. Am simțit cu adevărat că am renăscut scriind acest album, iar „Flood” a fost momentul definitoriu. Albumul face salturi între mai multe genuri deoarece (1) mi se pare interesant și (2) procesul de realizare a albumului a fost o descoperire.

Ai un cântec preferat pe album sau unul care este extrem de personal?

Flood, desigur, dar și piesa Ego – este atât de artistică și versurile sunt foarte interesante, am petrecut mult timp creând-o.

Poți să ne spui mai multe despre procesul tău tipic de compunere a melodiilor? Ce vine mai întâi instrumentalul sau versurile?

René: De obicei, un sentiment/emoție care este apoi tradus într-o melodie sau în versuri. Am nenumărate memo-uri vocale și notițe în telefon. Inspirația poate veni oricând și oriunde, mi-aș dori să pot purta o chitară cu mine oriunde aș merge.

Au existat provocări neașteptate în timpul procesului de înregistrare?

René: Este atâââât de greu să înregistrezi esența unui melodii și să o surprinzi așa cum intenționezi, mai ales atunci când lucrezi cu producători și alți muzicieni care au propriile lor gusturi și opinii personale. Ca artist, este greu să știi încotro să te îndrepți, mai ales când altcineva ar putea fi mai priceput într-un anumit skill... navigarea tuturor vine cu experiența. În viitor, vreau ca vocea mea să fie în prim-planul absolut al fiecărui cântec, cu mai puțină producție. Sunt un mare fan al muzicii autentice, cu greșeli, pentru că imperfecțiunile fac arta cu adevărat „umană”.

Care sunt unele dintre cele mai mari influențe muzicale ale tale și de ce? Există influențe din afara muzicii care-și lasă amprenta asupra muncii tale?

René: Cu siguranță Ed Sheeran, Ben Howard și Eminem sunt principalele mele surse de inspirație. Ed Sheeran dormea pe canapele prietenilor și în metrou. Am făcut și eu asta de multe ori în ultima vreme. Eminem pentru că a fost el însuși, fără regrete... Este nevoie de mult curaj, indiferent dacă își place muzica lui sa nu, avem nevoie de așa ceva mai mult. Și Ben Howard pentru arta sa pură. Cu toții au lucrat fără nicio intenție de a nu „reuși”. Odată ce te decizi că vrei să faci ceva mai mult decât trebuie să respiri, abia atunci vei avea succes, iar acești artiști m-au învățat acest lucru. Jacob este și el la fel, iar turneul cu el a fost o sursă de inspirație.

Tinerețea (our 20s) este o aventură și presupun că o mare parte din aceste provocări au fost sursă de inspirație pentru album. Cum a fost această perioadă pentru tine? Privind în urmă la ultimii ani, există reflecții pe le-ai avut și pe care ai dori să le împărtășești?

René: Nu știu cu adevărat de unde să încep, dar am sacrificat, literalmente, totul, pentru a face acest lucru până la punctul în care aș spune că sunt ușor nebun, dar încă nu delirez. Cred că este o condiție prealabilă obligatorie. Merg peste tot cu convingerea că sunt un rockstar. Mentalitatea mea este următoarea... sunt deja un rockstar undeva în viitor și mă comport ca și cum aș fi unul acum, ca și cu timpul nu ar exista... din păcate, timpul este o observație liniară, dar în mintea mea am „reușit” deja.

Fiecare artist are propria sa viziune asupra iubirii. Care este a ta? Cum ai descrie-o și cum o trăiești?

René: Ei bine, și eu trec printr-o perioadă de suferință în dragoste, o inimă frântă, recent. Așa că aș spune că abia după ce pierzi ceva îți dai seama cât de frumos este. Dragostea este Dumnezeu și este motivul pentru care existăm. Există iubire în toate, și există și durere, una nu poate exista fără cealaltă, totul face parte din experiența umană. Cred că ori de câte ori faci ceva, ar trebui să o faci în numele iubirii, iar asta e valabil pentru orice.

Acum intrăm în ultima parte a interviului. Am deja impresia că ți-am pus prea multe întrebări. Cum arată o zi obișnuită pentru tine atunci când nu ești în turneu sau nu înregistrezi?

René: Acum tocmai m-am mutat în Australia și viața mea e foarte agitată, în ultimele luni am fost în turneu și în unele zile mă întrebam unde voi dormi la noapte. A fost o provocare uriașă, ceea ce este grozav, creșterea este inconfortabilă și îmi place acest lucru.

O zi obișnuită începe, în general, cu o cafea, după care îmi iau laptopul și mă ocup de toate detaliile administrative. Apoi mă apuc de treabă și încerc să fac mai întâi lucrurile dificile, cât timp sunt „fresh”, există lucruri nenegociabile pe care le fac în majoritatea zilelor, cum ar fi repetițiile, mersul la sala, compunerea cântecelor etc. De obicei, mă trezesc spunând „e timpul să mă spăl pe dinți”, pentru că spălatul pe dinți e ceva ce trebuie să faci în fiecare zi și care nu este neapărat atât de distractiv. Haha. În ultima vreme, însă, rutina mea a fost împrăștiată cam peste tot, așa că iau fiecare zi așa cum vine.

Poți să ne spui care sunt proiectele sau obiectivele viitoare de care ești entuziasmat? Cum rămâi motivat și cum continui să crești ca artist?

René: Creșterea are loc chiar în timp ce vorbim, fiind în turneu și traversând această perioadă tulbure din viața mea. Mă bazez mai mult pe disciplină decât pe motivație, dar în general mă simt motivat pentru că sunt incredibil de pasionat de ceea ce fac. Mă simt foarte norocos că mi-am găsit pasiunea la 19 ani. Tatăl meu mi-a zis într-o zi: „Găsește ceva ce îți place să faci și dacă poți face bani din asta, grozav!”... Nu cred a a vrut să-mi dea un sfat atât de profund, dar întotdeauna am ținut la asta.

Sunt încântat să lucrez la următorul meu album. Am deja un EP în lucru și vreau și vreau să scriu un nou album în cursul anului 2025. Planul meu este să mă închid în noul meu apartament din Sydney și să scriu muzică bună. Acest turneu mi-a deschis ochii cu privire la direcția în care să mă duc cu muzica și sunt foarte încântat să încep procesul.

Pe René Le Feuvre îl găsiți pe instagram, spotify, youtube.

Sursă foto: Denisa Stoian / René Le Feuvre.

---