Mamaie, sunt fericită. Îți multumesc!

Mamaia mea a fost omul căruia am putut să îi spun orice fără să îmi fie teamă că voi fi judecată. M-a făcut să mă simt mereu specială, a sărbătorit chiar și cele mai mici victorii și m-a ajutat în momentele în care mă simțeam înfrântă.

M-a răsfățat și m-a protejat, a fost calmă chiar și în timpul “tantrumurilor” mele adolescentine și cu toate astea nu am devenit nici răsfățată, nici prețioasă, ci un adult responsabil. Unul care a știut că are întotdeauna pe cineva care îl iubește orice ar face.

De la ea am învățat să iubesc cu adevărat. Și să fiu o mamă bună. Cred că mi-ar fi fost mult mai greu să îmi iubesc necondiționat fetița, să o educ cu blândețe, să am răbdare cu ea, să o ascult, să o privesc cu uimire și admirație, să o respect ca pe un om complet și perfect, dacă nu aș fi avut parte de iubirea nemărginită a bunicii mele.

Am două mari regrete în ceea o privește. Aș fi vrut să îi spun și să îi arăt mai mult cât de mult o iubesc și cât de mult înseamnă pentru mine. Cât de importanată și minunată e! Cât de mult o admir și cât de mult a contribuit la ceea ce sunt, la ceea ce devin! De asemenea, îmi pare rău că nu a apucat să danseze la nunta mea cum îmi promisese, să îmi cunoască soțul ca să știe cât de mult sunt iubită.

Sursa Foto Front Page: Shutterstock/By Africa Studio