Povești adevărate din Tabăra Meseriașilor despre cum ar trebui să fie (și nu sunt) școala și adolescența

Am ajuns în Tabăra Meseriașilor cu mintea plină de numerele trimise de organizatori. De la începutul lui august până la începutul lui septembrie, 240 de elevi din județul Gorj vor veni în tabăra de la Bran pe rând, în serii de câte 60 de copii ca să învețe ce înseamnă să fii mecanic, constructor, electrician sau bucătar-ospătar.

Imaginea mea despre tabere e idilică și desprinsă din filme pentru că eu, copil de betoane în care curge apa caldă, am refuzat cu vehemență să mă despart de confortul meu. Ceea ce pentru mine, la anii elevilor participanți, a fost un moft, pentru cei 60 de viitori mecanici pe care i-am cunoscut aici a fost experiența care le-a schimbat viața.

Timp de o săptămână, au învățat meserie într-un fel pe care nu îl pot face la școală. Atelierele și laboratoarele din liceele lor sunt mai degrabă muzee sau depozite de vechituri în care intră doar ocazional și în care cei mai mulți dintre ei nu fac altceva decât să scrie după dictare. De altfel, cele mai multe dintre școlile profesionale și liceele tehnologice din țară au resturi de aparate, substanțe și instrumente rămase ca moștenire de pe urma vechiului regim, depășite în mod evident, și care nu le sunt elevilor de nici un folos.

Lipsa dotărilor din școli are o urmare clară și cruntă: Doreii, cârpacii și meseriașii de carton iau locul unor copii pasionați, cu potențial, însă de care nu îi pasă nici statului, și de multe ori, nici familiei. O bună parte dintre acești copii abandonează școala rapid și trăiesc de pe o zi pe alta. Alții iau calea străinătații, se califică la locul de muncă și pun umărul la construirea unei țări care, spre deosebire de dulcele si răs-cântatul spațiu carpato-danubiano-pontic, le-a dat o șansă. Cei mai norocoși dintre ei ajung în Tabăra Meseriașilor.

Aici i-am cunoscut pe viitorii mecanici care au trecut printr-o săptămână plină. Cei 60 de elevi au avut astfel parte de ceea ce ar trebui să însemne școala cu adevărat. Sub atenta supraveghere a lui Gabriel Onofrei, au intrat în atelier și au reparat 35 de biciclete strânse prin donații din București și Brașov. În plus, au luat parte la cursuri de dezvoltare personală, și-au depășit limitele, au învățat să lucreze în echipă, să își pună în valoare priceperea în fața unui angajator și să aibă încredere în puterile lor.

Toate cele 35 de biciclete reparate de elevi au fost donate mai departe de aceștia copiilor din centrele de plasament din județul Brașov iar acest lucru i-a învățat pe meseriași una dintre cele mai frumoase lecții din lume: cât de mare e binele pe care îl poți face din puținul tau!

La final, după o săptămănă de muncă, viitorii mecanici din Gorj s-au strâns în jurul focului de tabără și s-au așternut la povești. M-am strecurat printre ei și i-am intrebat ce au învățat, ce le-a plăcut, ce vor să facă mai departe. Plini de entuziasmul specific vârstei, mi-au înșirat experiențele din atelier, mi-au arătat cu mândrie poze cu mâinile negre de ulei și bicicletele reparate de ei. Sigur, au fost recunoscători pentru toate lucrurile practice pe care le-au învățat însă cei mai mulți dintre ei pleaca și cu altceva în suflet: cu o sămânță de speranță că viitorul nu-i chiar așa nașpa, am încheiat citatul.

Mai mult decât de orice altceva, s-au bucurat de atenția pe care au primit-o și de faptul că au fost tratați cu respect, ca meseriași, ca oameni cu dreptul la opinie, ca oameni cu potențial și nu ca cifre care trebuie bifate într-un tabel. În Tabăra Meseriașilor, cineva i-a întrebat ce îi doare și a avut răbdare să îi asculte apoi au căutat împreună soluții. Pentru o săptămână, nu au mai fost invizibili, nu au fost doar un nume în catalog, o gură în plus de hrănit. Au fost Bogdan și Cristina, parte importantă din echipă, Răzvan care îi face pe toți să râdă, meseriași cu viitorul în față.

La finalul taberei, toți au primit diplome de participare și medalii iar 10 dintre ei care s-au făcut remarcați între atâția copii speciali au primit burse pentru viitorul an școlar. În loc de pa-pa, mi-au spus că vor să se întoarcă în tabără la anul, ca voluntari, și să ofere unei noi generații de elevi muncitori o parte din atenția și respectul pe care le-au primit în această săptămână de la cei care i-au ghidat, i-au sprijinit și i-au încurajat.

Poveștile lor de viață sunt cutremurătoare și le știți deja: părinți plecați în afara țării de ani de zile, navete imposibile până la liceu, o porție de mâncare o singură dată pe zi, risc de abandon școlar din cauza sărăciei. Cu toate neajunsurile de acasă, atunci când au înmânat bicicletele copiilor instituționalizați, au făcut-o cu mândrie și cu bucurie că au adus câte un zâmbet pe fețele altora. Asta, cred, este lecția pe care o putem învăța noi toți ceilați de la ei.

---

10 profesori au fost prezenți în Tabără Meseriașilor și au participat la cursuri de scriere de proiect şi management de proiect în care au învățat cum să își îmbunătățească proiectele propuse pentru dezvoltarea învățământului profesional, dar şi de dezvoltare profesională. În luna septembrie cele mai bune proiecte vor primi finanțare pentru implementare în valoare totală de 40.000 de euro.

Urmează să vină în Tabără:

• Seria Constructorilor, 5 – 11 august. Elevii vor lucra alături de arhitecții Ina German (Zest Collective) și Zoran Popovici (Edukube);
• Seria Electricienilor, 19 – 25 august. Elevii vor lucra alături de inițiatorii proiectului EFdeN, Claudiu Butacu și Mihai Toader-Pasti;
• Seria Bucătarilor și Ospătarilor, 26 august – 1 septembrie. Elevii vor lucra alături de Chef Cezar Munteanu și traineri de la Cool Academy Brașov.

---