Mircea Radu rămâne în sensul acesta. Timpul nu-i împuținează din statut. Între timp a dobândit și un statut la fel de important, cel de tată. Nu mai spun despre cel de soț, despre care putem conveni că nici acesta nu e la-ndemână oricui. Deci Mircea Radu, la 24 de ani de când s-a apucat de televiziune, răspunzând câtorva întrebări esențiale.

Brix Smith-Star: Nu ai cum sa fii perfect in fiecare moment

Mircea Radu

Cum ești cel de acum față de cum erai cel de atunci, care intra în televiziune?

Cu 24 de ani mai altfel. Mai obosit, dar mai experimentat, mai lehămetuit de a face fix același lucru, dar gata s-o iau de la capăt dacă-mi place ceva, mai plin de contraste, de plusuri și minusuri decât eram atunci. Nu știu dacă ăsta e semn de înțelepciune sau de țicneală… Dar știi ce? Nu sunt sigur dacă din cauza profesiei de prezentator de televiziune stau lucrurile așa, cred că oricine face aceeași meserie timp de mulți ani are același tip de bucurii și răni.

Ce ai pierdut pe drumul ăsta și îți pare rău?

Nostalgiile, hai să le zic așa, nu sunt legate de ce am făcut eu în anumite situații sau de performanțe, ci de oamenii cu-adevărat importanți pe care i-am întâlnit în drumul meu. Unii dintre ei au murit. Alții s-au retras și își trăiesc pensia. Alții au emigrat. La toți acești ”mari dispăruți” mă gândesc cu drag și devotament atunci când mă-ntrebi despre pierdere.

Succesul și celebritatea vin împreună cu o relație complicată cu orgoliul. În ce relație ești cu orgoliul și cu tine în general?

Există orgoliu și orgoliu. Pe cel izvorât din prostie pură îl lăsăm la o parte, n-avem timp de asta. Pe cel constructiv îl putem discuta; din mândrie poți face chestii extraordinare. De pildă Jagger și Richards și-au zis ”Lennon și McCartney cum de-și pot compune singuri piesele, noi de ce n-am face-o?” și uite ce mari sunt The Rolling Stones!… Cred în orgoliu profesional și am o relație normală cu mine - la bucurie nu mă pup în oglindă, dar nici nu vomit fiere când mi-o trage cineva.

Soția ta ce a modificat semnificativ la tine?

Orice soție își modifică soțul și viceversa - asta e o treabă general valabilă. Faptul că doi oameni stau în aceeiași casă, că pe etajeră sunt două periuțe de dinți, că unul insistă să înnoiască garderoba chiar dacă celălalt trăiește cu nostalgii legate de jeanșii ăia jerpeliți dar comozi care au dispărut nu se știe cum; sau că ei îi place un film la nebunie în timp ce ție, după a treia replică, îți vine să căști apoi faci înventarul în gând a tuturor obiectelor tăioase pe care le-ai putea folosi eficient, toate astea schimbă ceva în oricine. În anumite privințe, eu, privit then&now, suntem diferiți.

Dacă te-ai întâlni cu tine, cel de acum 20 de ani, cu ce sfaturi ai încerca să faci lucrurile care urmau mai bune?

Dacă aș fi știut că acei colegi, niște cvasi-nulități profesionale, vor ajunge după 20 de ani (numai ei cunosc metodele, eu doar le pot presupune) să aibă putere de decizie și influență, i-aș fi spus lui Mircea Radu cel de-atunci să renunțe la a face televiziune.

Ce fel de tată ești, Mircea? Cum te-ai surprins că tata?

Nici zbir dar nici din cale-afară de permisiv. Nu le cumpăr orice și oricât, dar dacă ei mi-o cer joc oricând rolul lui Ernesto de la Cruz - ai copii mici, sigur că ai văzut filmul Coco deci știi despre ce vorbesc. Dragostea față de copiii mei e ceva ce există în mine, știam de asta chiar înainte de a deveni tată, dar nu aveam cum să exteriorizez. Dar ce m-a surprins, ca să folosesc cuvântul-cheie al întrebării tale, au fost grijile cu care vine la pachet această iubire față de copii.

Ce trebuie să știe mai important copiii tăi de la tine? Ce ți se pare mai important să-i înveți?

Atunci când vor fi adolescenți am să îi sfătuiesc să caute compania oamenilor buni. Sunt sigur (eu însumi am răspuns așa) că mi se va spune că oamenii ăștia par plictisitori și neinteresanți. Eu totuși am să insist...

Dar cei care ți-au fost telespectatori, ce ai vrea să țină minte de la tine, Mircea?

Nu m-am gândit la asta niciodată… Ce le convine. De unde să știu ce le-a plăcut sau nu?

Mircea Radu

Ultima întrebare. Zi-mi despre această pasiune a ta culinară, cu ce se mănâncă?

Povești cu Gust înseamnă mai mult decât rețete. E un proiect despre oameni și locuri încântătoare, o încercare de a pune umărul la creșterea comunităților locale. Am ales să începem filmările în județul Hunedoara și pentru că este un ținut pe cât de legendar, pe-atât de insuficient cunoscut și promovat.

sursa foto: facebook

Catalin Maruta renunta la Happy Hour!
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: