Adrian Berinde avea darul să vadă dincolo de haine și piele, până în adâncul sufletului unui om.

Pașii ni s-au intersectat prima dată pe la jumătatea anilor 90 atunci când a apărut de niciunde cu albumul ”Absent.” Am iubit și încă iubesc piesa care dă titlul și am fredonat refrenul de nenumărate ori. Am simțit o conexiune cu Adrian Berinde și doar pentru faptul că și-a găsit timp să discute cu mine, o ”mucoasă” pe atunci, el un artist atât de complex, un suflet atât de mare. Sau pentru că suntem născuți în aceeași zi, 4 mai. Dar pentru că intuiam ceva ce el știa foarte bine și anume că experimentul numit viață înseamnă mult mai mult decât ceea ce ni se spune sau ni se arată prin canalele oficiale - familie, școală,mass-media.

Adrian Berinde avea darul să vadă dincolo de haine și piele, până în adâncul sufletului unui om. Am realizat asta douăzeci de ani mai târziu, atunci când am avut norocul să petrec mai mult timp alături de artist în conversații care mă trezeau de fiecare dată la realitate. Adrian Berinde iubea oamenii și, prin arta sa-muzică, poezie, pictură - a luptat până la ultima suflare să îi ajute să se conecteze cu sursa. Fără să fi fost mediatizat așa cum se întâmplă cu artiștii în vogă astăzi, lumina din sufletul lui a atras exact acei oameni, și nu puțini, care aveau de mesajul lui -am fost odată stele și acolo ne-om întoarce. Am văzut asta la concertul de lansare al albumului ”Arcan” de la Muzeul Țăranului Român din București în 2017.

Adrian Berinde iubea umanitata din fiecare din noi și, prin muzica lui, ne reamintea de existența acesteia. O considera un dat genetic care ne poate ajuta să ne salvăm. Credea în starea de unime, în faptul că noi suntem creați pentru a ne susține, ajuta, iubi unii pe ceilalți. Starea de dezbinare, de separare este una falsă menținută de un stil de viață pe pilot automat.

Adrian Berinde credea că toate răspunsurile se găsesc în noi. Mai precis în sufletul nostru. Și vorbea atât de frumos despre lifturile noastre interioare în care ne poartă la diferitele etaje ale lumii din interiorul nostru.

Sunt oameni care trec furiș prin noi, Rămân o vreme ca apoi să plece.

E o dimineață senină de ianuarie. Privesc soarele și mă doare sufletul că Adrian Berinde nu va mai susține un concert pe Pământ nicodată. Dar mă bucur că, deși a plecat la cer, Adrian Berinde rămâne cu mine, cu noi. Asta este marele noroc al artiștilor. Și al nostru. Să ne rămână.

PS- dacă nu l-ai ascultat până acum pe Adrian Berinde, nu este prea târziu.

Foto by Bruce Rolf via Shutterstock

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: