Incidența autismului în rândul copiilor a crescut alarmant de mult în ultimii ani, cu atât mai mult cu cât încă nu sunt diagnosticate toate cazurile și rămân copii care încă nu sunt luați în evidență și incluși într-un program terapeutic. Pentru prima dată în literatură de specialitate a fost sesizat autismul virtual de către psihologul român Marius Teodor Zamfir, care a observat existența unei legături între tulburarea de spectru autist (TSA) la copii și expunerea timpurie a acestora la mediile virtuale: tabletă, televizor, laptop, telefon.

Creierul copiiilor se dezvoltă enorm de mult în primii 3 ani, acesta crește și se formează un număr mare de neuroni și celule nervoase specializate, precum și un mare număr de sinapse. Pentru a se dezvolta optim, copilul învață din mediul înconjurător, din ceea ce vede, ce aude, ce simte prin organele sale de simt. Expunerea la mediile virtuale privează copilul de descoperirile tactile, olfactive, de crearea unor raporturi în spațiu cu privire la obiecte, de explorarea mediului și deci a propriului corp prin învățarea echilibrului și experimentarea cazaturilor, prin descoperirea unor caracteristici ale obiectelor (textura, temperatura, miros, greutate, gust, sunet la cădere, spargere etc.) și totodată copilul învață atât observând oamenii din jur, cât și interacționând cu aceștia.

Tableta, televizorul, telefon privează copilul de toate acestea, iar personajul din desene animate nu îi răspunde înapoi la gangurit așa cum face părintele. Privat de multe aspecte din mediu, atât cele pe care le-ar observa, cât și cele cu care ar interacționa, copilul care petrece mult timp în mediul virtual poate prezenta tulburări în dezvoltare și în luarea achizițiilor conform vârstei, putând avea comportamente din spectrul autist.

Nu toți copiii expuși mediului virtual pot prezența tulburări în dezvoltare, însă, atunci când există deja o predispoziție genetică, se pot instala simptome din spectrul autist și nu numai.

Va propun 5 informații de baza pe care părinții ar trebui le cunoască despre autismul virtual.

1. Ce este autismul virtual?

Autismul virtual prezintă comportamentele din spectrul autist (TSA) generate de expunerea timpurie și prelungită la medii virtuale, cum ar fi televizorul, tableta, laptopul, telefonul. În general aceste comportamente dispar sau copilul răspunde la tratament mai bine și într-un timp mai scurt decât în cazul altor cauze care duc la TSA.

La momentul actual știm despre autism nu este neapărat o boală, adică nu avem analize sau investigații care ateste autismul, însă există un spectru de comportamente specifice care au fost incluse în această tulburare pervaziva de dezvoltare, care cuprinde în special zonele comuncarii și ale interacțiunii, dar și o parte din percepția mediului și a sinelui. Știm sunt peste 1000 de gene implicate în autism și foarte multe persoane (incluziv tipice) le prezintă, unele dezvoltând TSA, altele nu. De aceea specialiștii iau în calcul factorii de mediu declanșatori sau predispozanți pentru TSA, cum ar fi alergiile alimentare timpurii și alte tulburări gastrointestinale [1][2][3], dar și expunerea la mediile virtuale[4].

2. Simptomele autismului

Simptomele autismului virtual sunt aceleasi ca cele incluse în tulburarea de spectru autist (urmărește video din finalul acestui articol):

  • Copilul nu răspunde când îl strigi pe nume;
  • Copilul nu privește în ochi, nu prezintă contact vizual;
  • Mișcări repetitive, stereotipii (rotește roțile, aliniază jucării, toarna apa dintr-un pahar in altul la nesfarsit);
  • folosește mai degrabă o anumită parte a jucăriei decât jucăria cu scopul sau – de exemplu nu așează cana cum trebuie (sa tina lichidul), nu duce telefonul la ureche, elasticul de par către par, brățară către mâna etc.
  • Nu se joacă de-a ceva (de-a mami și tati, de-a hrănitul păpușii/animalului, cucu-bau etc.);
  • Evita apropierea fizică sau nu cere în brațe ori nu îi place fie ținut în brațe;
  • Dezvoltare motrica întârziată, de exemplu merge mai târziu sau nu începe autoservirea odata cu alti copii;
  • Întârzieri în dezvoltarea limbajului sau tulburări în dezvoltarea limbajului, de exemplu nu vorbește sau, dacă o face, fie repetă unele cuvinte (ecolalia), fie are fixații pentru anumite subiecte sau repetă o întrebare la nesfârșit;
  • Nu imită gesturi, activități sau sunete;
  • Nu răspunde la întrebări, chiar și non-verbal, nu cunoaște părțile corpului;
  • Nu arată cu degetul – arătatul cu degetul prezintă două componente: protoimperativ și protodeclarativ. Arătatul cu degetul protoimperativ ar trebui apară în jurul vârstei de un an. Dacă nu se dezvoltă până la 16-18 luni și formă protodeclarativa, ar fi foarte bine consultați un specialist. Formă protoimperativa se referă la copilul care arată vrea ceva, arată cu degetul spre sticla cu apă sau spre o jucărie pe care o dorește. Formă protodeclarativa apare atunci când copilul arată la un obiect interesant, este un fel de întrebare „uau, ce este aceasta?”, copilul arată insistent cu degetul și verbalizează sau scoate un sunet scurt. Copilul cu TSA nu prezintă aceste comportamente.
  • Tot cu privire la arătatul cu degetul, este posibil cel mic nu poată urmari ceea ce îi arată cu degetul altcineva. De exemplu dacă mama arată cu degetul spre ursulețul de plus din alt colț al camerei, copilul nu urmărește cu privirea;
  • Copilul nu știe cine e mama, tata și nu caută obiecte ascunse (de exemplu la întrebarea „unde e mama?” copilul ar trebui se uite către mama, iar dacă ascundem sub un cearșaf o jucărie, ar trebui o caute);
  • Copilul nu explorează mediul la fel de mult cei de vârstă lui sau nu explorează deloc mediu, de exemplu se poate întinde pe jos; de asemenea copilul pare aibă interese restrânse pentru mediu și jucării.
  • Copilul nu cere aprobarea vizuală. De exemplu când nu este sigur de o activitate sau când în încăpere intră o persoană necunoscuta, în mod normal copilul se va uita către părinte pentru a-i studia rectia. Un copil cu TSA este posibil nu prezinte această privire aprobatoare;
  • Copilul nu interactioneaza cu alti copii.
  • nu initiaza joc.
  • Părinții s-au întrebat cel puțin o dată dacă nu cumva copilul este surd sau are tulburări auditive. Copilul nu răspunde la unele sunete din jur.
  • Copilul prezintă mișcări de autostimulare: fie miroase obiectele sau le linge, fie se leagănă, lovește cu obiectele sau flutură mâinile ori merge pe vârfuri, fie se învârte în cerc;
  • Este posibil nu suporte unele texturi (de exemplu jucării de plus) sau face preferințe pentru unele alimente, prezentând tulburări în alimentație (de exemplu preferă mănânce doar piure sau alimente semi-lichide);
  • Crize puternice de plâns, copilul se calmează greu și crizele par apară din senin;
  • Copilul nu înțelege comenzi simple și pare răspundă sau execute „doar când vrea el”;
  • Copilului îi place rutina și pare deranjat când apar modificări în rutină zilnică (rezistență la schimbare);
  • Uneori pare nu simte durerea;
  • Nu îl înțelege pe NU și nu recunoaște pericolele (de exemplu în parc nu se ferește de leagăn, pe stradă nu înțelege pericolul mașinilor, acasă nu înțelege pericolul înălțimii, nu se oprește când părintele spune „NU” sau „stop”);
  • Nu empatizează cu cei din jur, de exemplu dacă mama se lovește și manifestă o doare, copilul pare nici nu observă;
  • Copilul nu execută jocuri simple, cum ar fi construiască un turn din cuburi, se joace cu o jucărie cauza-efect, la vârstă adecvată realizeze un puzzle simplu sau incastre, nu pune cană corespunzător sau nu așează obiectele corespunzător;

3. Evaluări și terapii în TSA

Copilul poate prezinte doar câteva dintre simptomele de mai sus. Pentru evaluarea copilului este recomandată o echipa formată din medic psihiatru și psiholog, astăzi cele mai folosite teste pentru autism sunt:

  • Un test pentru părinți care se realizează online – Testul M-CHAT;
  • Testul Portage;
  • Modulele ADOS;
  • Testul ABAS;
  • Testul de screening Denver;
  • Un test pentru evaluarea întârzierilor în dezvoltare, util și pentru realizarea planurilor de intervențieCarolina Curriculum.

Pentru copiii cu vârstă sub 2 ani cele mai recomandate intervenții sunt Denver și Mifne, iar după 2 ani mai există de semenea mai multe terapii, cum ar fi ABA, metodă Son-Rise, RDI (Relationship Development Intervention), terapia 3C etc.

La aceste terapii se asociază intervenții logopedice și de dezvoltare a limbajului, dar și etrapii de desensibilizare în TSA (de exemplu desensibilizarea alimentară pentru a ajuta copilul mănânce solide sau mai variat ori pentru a-l ajută accepte texturile sau sunetele pe care le respinge).

4. Ce recomandă specialiștii pentru prevenția autismului virtual?

Academia Americană de Pediatrie a transmis anumite recomandări, reînnoite în anul 2016, bazate pe 49 de studii de specialitate. Acestea subliniază faptul că, până la 18 luni, copilul nu are voie să stea deloc în faţa micilor ecrane, între 18 şi 24 de luni - maximum 30 de minute/zi şi numai cu un adult în preajmă, care să îi prezinte şi să îi explice ce se întâmplă la televizor, între 2 şi 6 ani - maximum o oră/zi şi între 6 şi 12 ani - maximum 2 ore/zi. De fiecare dată când cei mici interacţionează cu ecranele, trebuie verificată calitatea programelor urmărite. Studiile respective arată că, dacă depăşim aceste recomandări, la anumiţi copii pot apărea probleme de atenţie, obezitate, întârzieri cognitive, întârzieri ale limbajului, probleme de somn, tulburări din spectru autist etc.

5. Cum se poate face diferenţa între „autismul clasic” şi „Autismul Virtual”?

Psihologul Zamfir ne spune diferențele nu sunt legate de simptome, dar sunt legate de caracterul recuperării: „Copiii care au prezentat consum excesiv de mediului virtual, în perioada 0-3 ani, s-au recuperat cu o eficientă între de 4 şi 5 ori mai mare faţă de copiii care nu au stat în faţa mediului virtual, iar numărul copiilor integraţi din învăţământul de masă, la nivel funcţional şi adaptativ, a fost de aproape 3 ori mai mare la copiii care au prezentat consum de mediu virtual.”[4]

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.

Referinte:

[1] Gastrointestinal symptoms and autism spectrum disorder: links and risks – a possible new overlap syndrome

[2] Gastrointestinal Problems Common in Autism Linked to Gene Mutation that Affects Behavior

[3] Research confirms gut-brain connection in autism

[4] https://stopautismvirtual.ro/

Foto: By goodmoments/ shutterstock.com

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: