Andreea Ionescu, fondatoarea Părinții cer schimbare: Rezistența la schimbare a sistemului de învățamânt este uriașă

Părinții cer schimbare este un spațiu virtual în care peste 17.000 de oameni încearcă să atragă atenția asupra neregulilor din sistemul de învățământ. Abordarea părinților din grup este foarte practică și scot la suprafață problemele pe care le observă într-un mod foarte analitic, discutând diferite variante de soluții. Grupul a fost recunoscut în cadrul reuniunii Facebook Women Community Leadership Meeting pentru activitatea sa și pentru implicarea de care dă dovadă din 2016, când a fost deschis de Andreea Ionescu.

Am stat de vorbă cu fondatoarea acestei comunități despre toate acțiunile care au luat naștere din grupul de părinți implicați pe care îl moderează și despre schimbarea necesară în sistemul de învățamnt românesc.

1. Ce este inițiativa „Părinții cer schimbare” și cum s-a născut aceasta?

Părinții cer schimbare este, în primul rând, o comunitate frumoasă de părinți informați și alți oameni interesați de educația școlară, cu dorințe, aspirații, nevoi similare. S-a născut din nevoie, fără un plan. În urma unui articol scris de mine despre școală, devenit viral, am primit mii de mesaje cu propuneri de a ne aduna într-un loc. Astfel, am profitat de spațiul virtual pus la dispoziție de Facebook pentru a aduna într-o comunitate oameni care simțeau la fel ca mine. În prima săptămână eram deja 9000 de oameni, iar astăzi suntem peste 17.000 de membri, ce ne-am adunat și într-un grup civic informal.

2. Cine sunt inițiatorii grupului “Părinții cer schimbare”?

Eu am pornit acest grup, dar consider că inițiatorii adevărați sunt chiar membrii grupului. Acei oameni care mi-au scris și m-au rugat să adun oamenii într-un singur loc. În prezent suntem mai mulți voluntari care contribuim pe diverse paliere.

3. Ce proiecte au luat naștere în cadrul acestui grup?

Îmi place să cred că s-au născut multe proiecte în cadrul grupului, pentru că se întâmplă lucruri minunate când oameni minunați, cu aceleași interese se întâlnesc. Noi, membrii grupului civic, am creat singura platformă online care adună informații utile în legătură cu activitatea școlară, legislația școlară, analize, rapoarte, sondaje, sfaturi practice, totul pentru a veni în întâmpinarea părinților care caută anumite soluții la situațiile prin care trec. Puteți găsi aici platforma.

Un alt proiect de suflet la care contribuim cu mare speranță este constituirea unei noi federații de părinți. Prin participarea activă într-o formă de organizare superioară, sperăm să putem aduce o contribuție importantă în îmbunătățirea politicilor publice care guvernează sistemul de educație de stat și care, până la urmă, influențează starea națiunii prin creșterea gradului de educație a societății noastre.

4. Ce tipuri de informații găsesc aici părinții?

În grupul nostru se găsesc informații despre cam tot ce există în materie de legislație școlară, dar și propuneri, dezbateri publice ale eventualelor modificări, rezolvări la situații concrete, exemple de bune practici, experiența altor părinți și multe alte informații legate de educație în general. Ne dorim să contribuim și la creșterea gradului de toleranță și empatie în societate, de aceea avem niște reguli stricte de acces și prezență în grup, toate învârtindu-se în jurul ideii de promovare a toleranței, incluziunii și empatiei.

5. Care este cea mai mare schimbare pe care o cer părinții și din partea cui ar trebui să plece această schimbare?

Ne dorim să asigurăm o educație „pe bune” copiilor noștri, o educație care să asigure resursele și instrumentele de care au nevoie pentru a se descurca mai târziu în viața de zi cu zi . Să ne asigurăm că timpul pe care copiii noștri îl petrec la școală, cei 13 ani, din care 11 obligatorii, este organizat astfel încât să îi atragă, să le placă și să le dea motivele să continue pe acest drum. În acest fel, putem reduce numărul de copii care se pierd pe drum, sau care termină școala cu probleme de analfabetism funcțional. În plus, putem crește timpul în care copilul învață efectiv - există un raport al Băncii Mondiale, "Indicele Capitalului Uman", care ne spune din cei 12.2 ani petrecuți pe băncile școlii, elevii români învață propriu-zis 8.8 ani.

Ne dorim să contribuim la formarea și educarea unor cetateni activi, empatici și toleranți. Și vrem ca toate acestea să se realizeze fără a avea impresia că educația de calitate presupune compromisuri, chin și sacrificii. Atâta timp cât educația ține cont de particularitățile de vârstă și individuale, ea va aduce satisfacție și bucurie, nu depresii și sentimente negative.

De la cine trebuie să plece schimbarea? De la noi toți și de la fiecare în parte. Părinții au niște drepturi, dar și niște obligații. Aceștia trebuie să își facă partea lor de treabă, să se informeze și să vegheze la respectarea drepturilor copiilor lor, iar autoritățile trebuie să asigure curajul, voința și expertiza necesară pentru ca sistemul nostru de educație să evolueze în direcția viitorului. Rezistența la schimbare a sistemului este uriașă.

6. Care crezi că este cel mai important lucru pe care îl pot învăța părinții de pe grup?

Pot învăța că au o voce, că au drepturi, dar și obligații în raport cu școala. Pot afla că nu sunt singuri, pot găsi soluții la problemele cu care se confruntă. Îmi place să cred că fiecare înțelege că e important să ceri respectarea drepturilor copiilor, dar conteaza și cum o faci și, mai ales, conteaza ceea ce ceri. Ești sigur că știi ce ceri? Informează-te înainte! Fii responsabil!

7. Există o transpunere din online în offline a grupului? Organizați întâlniri, evenimente și dezbateri față în față?

Da, am organizat și întâlniri între membri, întâlniri de brainstorming, dar ne-am întâlnit și pentru a susține anumite cauze în parlament sau a discuta cu diferitele partide politice interesate. Participăm la dezbateri publice, conferințe și cursuri.

8. Cum ai descrie în mod realist relația dintre profesori sau învățători și părinți, și cum ar trebui să arate în mod ideal această legătură?

Tensionată. Pe de o parte, profesorii semnalează că părinții au început să aibă pretenții nerealiste, nu se mai simt respectați, simt că își pierd autoritatea. Pe de altă parte, părinții semnalează diferite abuzuri care afectează drepturile copiilor, dar și dovezi de profesionalism îndoielnic al unora dintre cadrele didactice. Ideal ar fi ca părinții să aibă încredere că la școală totul este corect, transparent, profesionist, cu bune intenții, dar și cu reguli clare și egale pentru toți actorii implicați (elevi, părinți, profesori). Ideal ar fi ca părinții să respecte munca unui cadru didactic, să respecte omul, dar și ca profesorii să respecte elevul și părintele.

9. În acest moment, ce statut are elevul din România în ochii cadrelor didactice?

Este o întrebare foarte dificilă, deoarece corpul profesoral nu este atât de omogen din punct de vedere al profesionalismului și al caracterului. Din păcate, mai este de lucru la modul în care regulile de acces în învățământ testează, în mod real, profesionalismul și calitățile umane. De aceea, sunt foarte mulți profesori care prețuiesc elevul, îl înțeleg și îl ajută să evolueze, valorizând opiniile și sentimentele elevului. În același timp există încă suficienți profesori care consideră că elevul este un simplu executant, fără opinii și sentimente proprii și că e periculos ca elevii să aibă prea multe drepturi.

De altfel, OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) a prezentat o serie de recomandări pentru îmbunătățirea calității predării și a învățării, care privesc îmbunătățirea sistemului de formare inițială și continuă a cadrelor didactice, astfel încât să nu mai avem diferențe așa mari între profesioniști.

10. Dacă ai putea să introduci câteva materii inexistente în acest moment în programă, care ar fi acestea și de ce?

În primul rând, ideea aceasta de materii distincte aparține trecutului. Din ce în ce mai mulți specialiști semnalează importanța predării transdisciplinare, iar prin noile planuri-cadru se încearcă acest lucru și la noi, mai timid, ce-i drept. Consider că tehnici de comunicare nonviolentă, relaționarea, civismul ar trebui introduse, transdisciplinar, încă din clasele mici.

11. În același timp, ce ai elimina din programa de studiu și de ce?

În viața noastră timpul, resursele materiale, dar și psihice sunt limitate așa că avem de ales. Când alegem să ne petrecem timpul cu ceva, cu siguranță renunțăm la alte lucruri.

Pornind de la adultul care aș visa să fie copilul meu, îmi stabilesc niște competențe și aptitudini pe care aș vrea să le aibă și acum, dar și după majorat. Mi-ar plăcea să fie doctor în matematică, în chimie, un critic literar renumit, un medic competent, mi-ar plăcea să aibă relații sociale sănătoase, să fie stabil emoțional și psihic, etc. Desigur că nu va putea să facă toate acestea, de aceea aleg.

Aleg să nu fie doctor în matematică, aleg să îl las pe el să aleagă, iar eu sa îi pun o bază sănătoasă. Această bază sănătoasă se referă și la sănătate fizică (ar fi bine să aibă timp să practice un sport) și la sănătatea psihică (să nu dezvolte depresii și anxietăți din cauza presiunii uriașe), dar și la activitatea academică.

Eu aleg moderația și echilibrul. De aici, acești specialiști cu expertiză ar trebui să pornească și să elimine lucrurile care doar umplu ineficient un timp limitat, care ar putea fi folosit mai constructiv cu alte lucruri cu adevărat importante în viață.

foto Monkey Business Images/ Shutterstock

---