Tata nu-i ca mama - despre beneficiile egale ale rolului de părinte, în dezvoltarea copilului

Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre îngrijirea copilului, mamele și tați sunt priviți și se privesc în continuare în mod diferit. Aproximativ 53% dintre americani afirmau în 2016 că mamele sunt mai potrivite decât tații în acest rol. Inclusiv tații și-au evaluat mai puțin pozitiv abilitățile de parenting, decât mamele. În 2015, doar 39% au considerat că „fac o treabă foarte bună”, în creșterea copilului.

Pornind atât de la statistici, cât și de la aceste prejudecăți, autoarea cărții „Tata nu-i ca mama. Cum răspunde un tată la nevoile copilului mic” argumentează prin exemple și studii de caz din experiența sa clinică, inclusiv ca medic neonatolog, de ce rolul tatălui este unul vital nu doar pentru că duce la o dezvoltare echilibrată a percepției copilului despre sine, lume și interacțiunile diferite cu cei din jur, dar contribuie inclusiv la rezolvarea unor conflicte tipice între mamă și tată.

Schwarz-Gerö spune că, în special perioada din jurul vârstei de 6 luni marchează importanța acestui rol, pentru că atunci se produce o modificare fundamentală în sistemul de referință al copilului. Din punct de vedere psihologic, acum debutează procesul de dobândire a autonomiei. Una dintre semnificațiile fundamentale ale tatălui pentru copil constă în faptul că, pe de o parte el îi este familiar și, pe de altă parte, el este diferit de mamă. „Deja din a doua jumătate de an, alteritatea tatălui devine un motor direct al dezvoltării infantile. Valoarea tatălui este dată de faptul că el găsește alte soluții, vine cu alte priorități, aduce alte perspective. Tocmai pentru că el nu este mama. Pentru tată, dificultatea adaptării înseamnă, pe de o parte, a fi în acord cu mama și, pe de altă parte, a fi în mod conștient altfel decât ea”.