Omul din spatele microfonului: Ramona Dumitrescu, vocea de la radio, duduia din lumea rap-ului

Omul din spatele microfonului: Ramona Dumitrescu, vocea de la radio, duduia din lumea rap-ului
Kudika
12 Noiembrie 2020

Ramona Dumitrescu trece prin viață cu un debit verbal amplu și-un zâmbet larg. De la fascinația ei pentru unicorni la energia molipsitoare, vocea de la Virgin Radio povestește despre lumea radioului, fani, despre pasiunea pentru muzica rap, trap hip-hop și descoperirea noilor talente muzicale și despre cum va fi singura duduie care va face legea într-o lume aproape exclusiv masculină.

Va fi în juriul competiției de improvizație muzicală Red Bull re:VERS, unde va trebui să aleagă, dintre participanți din toate colțurile țării (toți bărbați), cel mai bun battle MC din România. Filmul "8 Mile" cu Eminem e un reper destul de bun pentru ce se-ntâmplă într-un meci de MC battle: folosind versuri compuse pe loc, rapperii se duelează verbal, având drept arme imaginația, fluxul stilistic și arta exagerării. Practic, încearcă sa se facă praf unul pe altul în rime pe muzică până la ultimul om rămas în cursă.

Cine e Ramona: De când eram mică știam că vreau să lucrez în media, aici îmi este locul. După câțiva ani am ajuns în spatele microfonului, cu o emisiune la radio, bazată fix pe ceea ce îmi place cel mai mult: muzica. Deci pe frecvența mea găsiți un copil cu mult noroc, care a crezut în visele lui! În rest, petrec foarte mult timp pe net căutând muzică, și asta o face hobbyy-ul meu. Pot să mai trec și dansul pe listă, dar nu la modul profesionist, la modul ies în oraș și dansez 5 /6 ore încontinuu, dar asta pornește tot de la faptul că îmi place foarte mult muzica. Știu că vocea e atuu-ul meu și mă bucur că pot face ceva din asta.

De ce radio?

În adolescență nu am făcut nimic în mod special pentru a merge în direcția asta. Așa că era timpul pentru o schimbare. Am renunțat la Facultatea de Sociologie din Franța, după doi ani în care nu am învățat nimic nou față de ce știam deja din liceu, din clasele a 9-a și a 10-a. M-am întors în țară și m-am reprofilat, m-am apucat de Faculatea de Jurnalism. Pentru mine, a fost o decizie sănătoasă. Și peste noapte am ajuns la radio. Astrele s-au aliniat cumva (râde) și magia universului a făcut ca eu să îmi dau demisia din call center-ul în care lucram (nu știu cum am ajus să lucrez în call center, eu urăsc să vorbesc la telefon) și să mă sune un prieten care lucra la un alt radio să mă întrebe dacă vreau să vin într-o zi pentru un test. M-am dus la test, și a doua zi după, și a treia zi după și tot așa până când m-au angajat. Pentru mine jobul la radio nu e o provocare, mi se pare foarte natural. Provocarea este să devin din ce în ce mai bună, încerc în fiecare zi pe cât posibil să fiu și mai pregătită. E un concurs constant cu mine.

Ce aduci diferit în peisajul radiofonic?

O zi cu mine pe frecvența Virgin Radio îți aduce multe informații despre tot ceea ce ține de celebrități, atât din peisajul nostru cât și din străinătate, în special trapperi, rapperi, știri nebune, animăluțe, pufoșenii și tentative de glume. Încerc pe cât posibil să aduc artiști noi în prim-plan, dacă se poate de la noi, e și mai bine. Mi se pare că radioul din România este focusat pe o anumită zonă muzicală și sunt foarte mulți artiști talentați cărora nu li se acordă o șansă. Dacă am posibilitatea să fac asta, o fac. Și molipsesc cu energie bună!

Te opresc fanii pe stradă?

Culmea, da. Și foarte surprinzător. Acum, de când e cu pandemia cred că e foarte recognoscibilă vocea. Port mască și dacă vorbesc cu cineva „aa, tu ești tipa de la radio”.

Care e cel mai frumos lucru pe care ți l-a spus un ascultător?

Mi-a zis un ascultător că eu sunt doza lui de energie zilnică. El se confruntă cu depresia de mulți ani și în fiecare zi când mă ascultă primește o notă de optimism. Mi-a mulțumi că îi transmit bunătate și că simte că e pe bune.

Ai primit vreodată scrisori de dragoste de la fani?

Mi-a trimis la un moment dat un băiat un buchet cu 100 și ceva de trandafiri și un unicorn, nu știu de unde a făcut rost de adresa mea. Știa că sunt fascinată de unicorni.

De unde pasiunea pentru muzica trap, rap, hip – hop și zona de freestyle?

Când era mică și ne-am luat cablu, MTV-ul era televizunea mea preferată. Acolo era foarte mult rap și hip-hop. Stăteam toată ziua lipită de televizor și mă uitam cum cântau, cum se îmbrăcau, cum vorbeau rapperii de atunci, prima gardă, să le spunem. Aveau și MC Battle-uri pe atunci pe post și eram fascinată de ele. Acum mulți artiști se orientează spre partea de trap sau ramân pe hip-hop clasic. Pe piața din România mi se pare că freestyle-ul avea mai multă amploare în anii trecuți. Cei care fac asta, adică freestyle, sunt foarte bine împământeniți și știu în ce s-au înhămat. E foarte greu să stai să dai pe loc niște rime, să aibă și logică și coerență, să fie și artistice, să te și lovească. Trebuie să fii citit în mai multe aspecte ale vieții ca să poți face freestyle.

Cum este să lucrezi într-un mediu dominat de bărbați, mă refer la această zonă muzicală?

E destul de greu, ei tind să fie mai reticenți în interacțiune. Fiind preponderenți bărbați sunt obișnuiți să vorbească altfel și momentul în care vine o femeie, tind să nu fie foarte deschiși, să facă glumițe mai răutăcioase unii dintre ei, dar dacă ești fermă pe poziții și le demonstrezi că ai o cultură muzicală și mai știi și de acolo și de acolo, și ești la curent cu tot ce mișcă în industria asta se schimbă ecuația. În media, în general te lovești de subestimare, se întâmplă des. De asta trebuie să fii mereu pregătita pentru orice fel de situatii. Și anul acesta la re:VERS scriu istorie, sunt prima duduie din juriu, alături de rapperii DOC și AFO.

În State, evenimentele tip MC battle atrag milioane de dolari. Nu e de mirare, un studiu Nielsen din 2017 arăta că hip-hop-ul depăşise rock-ul pentru prima dată în istorie: era cel mai ascultat gen de muzică din SUA, devansând la momentul respectiv, stilurile rock și pop care cândva făceau legea în clasamentele americane. În România, battle-urile au început pe stradă, în parcuri, la colț de bloc sau în spații underground, departe de ochii lumii, dar fenomenul a luat amploare. Cum e să știi că vei decide cine e cel mai bun battle MC din România?

Mi-a plăcut super mult-competița, încă de la prima ediție. La freestyle trebuie să fie calitate la ambele capete: cel care o face trebuie să aibă o anumită capacitate de a putea să livreze materialul respectiv și cel care ascultă, la fel trebuie să aibă capacitatea de a percepe. Eu de exemplu sunt lemn la a face rime, chiar dacă am un debit verbal destul de mare și în capul meu sunt undeva la nivel cu Eminem sau Busta Rhymes. Trebuie să fie nativă treaba, să fie sangre caliente când te apuci de freestyle, altfel nu merge. Am fi toți o națiune de trapperi si de rapperi.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:


Setari Cookie-uri