Setari Cookie-uri

Despre internet si presiunea de a fi mame perfecte

Parentingul modern pune presiune mare pe noi, părinții: mâncare cât mai sănătoasă și mai variată pentru copii, activități cât mai educative, echilibru perfect între carieră și viața de familie, o casă curată și strălucitoare. Presiunea asta a perfecționismului ajunge să fie obositoare pentru că este imposibil de atins. Multe mame se lasă prinse în capcana imaginii familiei perfecte și uită să se bucure de fapt de lucrurile simple.

Iar de când internetul a intrat și mai mult în viețile noastre, presiunea este și mai mare. Scrollezi și vezi o poză cu o plăcintă minunată, parcă ai face și tu. Peste două ore vezi în feed o poză cu o decorațiune cu frunze de toamnă făcută de o mamă împreună cu copiii ei, clar trebuie să încerci în weekend. Câteva ore mai târziu vezi o poză cu o cameră de copii ordonată, din care mama a scos toate jucăriile cu care nu le mai trebuiau copiilor și hainele care le-au rămas mici. Parcă ai vrea și tu să arate așa camera copiilor tăi, nu?

Adevărul este că ceea ce vedem pe internet este parțial adevărat. Nimeni nu postează poze pe internet atunci când este nefericit. Majoritatea postăm în momentele în care ne simțim cel mai bine, pentru că nu vrem să arătăm prietenilor nici că cei mici au o zi proastă în care nimic nu le convine, nici că e dezordine în casă sau că iar am gătit paste pentru a treia zi la rând.

Citește și:

De-a lungul timpului au fost multe lucruri despre care am citit pe internet și care mi-au creat multe frustrări: că nu gătesc suficient de variat, că nu fac suficient de multe activități cu ei, că nu facem jucării din materiale reciclabile, că nu am folosit scutece refolosibile (jur că după doi copii tot nu îmi pare rău), că nu le cumpăr haine doar din fibre organice, că nu le cultiv legume pe balcon...

Ne învinuim prea mult pentru niște lucruri care nu ne fac mame mai bune sau mai puțin bune: felul în care naștem, dacă alăptăm sau nu, cât de bio ne hrănim copiii, ce metode de parenting aplicăm, ce cărți de parenting citim. Când tot ce ar trebui să conteze este cât de mult stăm cu copiii noștri și cât de mult ne jucăm cu ei.

Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că am făcut multe alte lucruri frumoase împreună cu ei și că niciodată nu o să le pot face pe toate: ne jucăm mult și râdem împreună, le citesc multe povești, facem experimente, le gătesc mâncărurile lor preferate (chiar dacă se repetă aceleași rețete), facem dulciuri împreună, ne uităm la filme pentru copii și petrecem toate weekendurile împreună. Iar pentru mine asta înseamnă cel mai mult.

Citește și:

Din fericire, perfecțiunea în parenting nu mai este la modă, sau mai bine zis imaginea părintelui perfect este înlocuită cu imaginea părintelui onest, care recunoște și că nu le știe pe toate și că nu le face pe toate perfect, dar mai ales care recunoaște că și greșește.

Ce mi se pare mie important? Să fiu sinceră cu mine și cu copiii mei, să fac lucruri pentru tine și familia mea, nu pentru imagine. Acesta ar trebui să fie scopul părinților. Nu putem ține pasul în goana după perfecțiune și pe termen lung nu facem decât să ne sabotăm propria fericire și relația cu copiii.

De multe ori ne este teamă să nu greșim și facem toate lucrurile astea să nu ratăm ceva din marea listă a mamelor perfecte. Adevărul este că avem voie să greși și este foarte sănătos să recunoaștem față de copiii noștri când am greșit, ca să nu îi creștem și pe ei cu presiunea perfecționismului.

Citește și:

Când era Mark mai mic, m-am supărat pe el pentru că vărsase castronul cu lapte. Eram obosită și am reacționat destul de urât, ridicând vocea la el. Apoi mi-am dat seama ce mare greșeală am făcut în comparație cu greșeala lui mică și mi-a părut rău. Mi-am dat seama că reacția mea a fost total exagerată, așa că mi-am cerut scuze. L-am luat în brațe și l-am rugat să mă ierte pentru că am țipat la el. Și știți ce mi-a răspuns?

-Da Mami, știu că ai greșit. Și eu mai greșesc. Toți oamenii greșesc!

Copiii ne văd așa cum îi lăsăm noi să ne vadă. Mi se pare firesc să le arătăm și partea vulnerabilă și să recunoaștem față de ei atunci când greșim.

Voi când ați recunoscut utima dată față de copiii voștri că ați greșit?

Haideți să nu mai încercăm să fim părinți perfecți, mamele perfecte, să încercăm să fim părinți buni pentru copiii noștri! Să fim mai blânzi cu noi, mai toleranți! Este ok să greșim, pentru că din greșeli învățăm.

Citește și:

Foto de la Nicoleta Ionescu via Shutterstock

Vizionare placuta


Numele meu este Anca și sunt mamă de doi băieți: Mark și Andy. Îmi place că scriu despre experiența mea din viața de mamă, momentele noastre haioase și provocările prin care trecem ca și...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.