Femeia care te face mama: Am avut propria mea călătorie în lumea infertilității și am ajuns la capătul ei cu copilul în brațe

Dacă ar fi să te descrie Zeno, peste ani, cum ai vrea să o facă?

Mama mea este Steaua Nordului pentru mine. Mi-a dat aripi să zbor cât de departe vreau în lumea asta mare, dar este suficient să ridic privirea și să o văd: este īntotdeauna în același loc și luminează cel mai puternic de pe tot cerul. Ca să știu că ea este întotdeauna cu mine.

Mama mea are Steaua Nordului în inima ei. Este o inspirație pentru mine prin tot ceea ce face: prin felul în care mă iubește pe mine și iubește oamenii, prin felul în care dăruiește și ajută. Știe ce iși dorește în viața asta și vede ceva bun în orice situație, oricât de dramatică ar părea. Asta îmi place cel mai mult la mama mea: nu își pierde niciodată speranța și gestionează provocările vieții cu iubire și calm. Chiar și tantrumurile mele care nu sunt puțin lucru.

În caruselul de emoții trăite, pe parcursul experienței numită infertilitate, ai avut momente în care ai vrut să te oprești?

Nu am ajuns la momentul la care să îmi doresc să mă opresc. După prima fertilizare in vitro, am înțeles că nu o să fie ușor și m-am pregătit psihic pentru o călătorie lungă. Când am simțit că este prea mult pentu mine, am făcut pauză. De oprit, m-aș fi oprit dacă nu am fi reușit nici să adoptăm. Pentru noi a fost important să devenim părinți și să putem dărui tot ce avem noi unui copil.

Cum te-ai hotărât să ajuți, la rândul tău, femeile, în acest sens, apreciind faptul că vine cu o încărcătură emoțională puternică?

După ce am avut propria mea călătorie în lumea infertilității și am ajuns la capătul ei cu copilul în brațe, am început să fiu întrebată de prietene și cunoștinte despre diverse aspecte medicale, despre cum am ales clinica X și medicul Z sau despre cum am trecut peste momentele grele și foarte grele. Intotdeauna, am făcut tot posibilul să fiu de ajutor pentru că știam și înțelegeam ce înseamnă lupta cu infertilitatea. Vorbeam cu o fată, ea îi spunea altei fete și așa, ușor ușor am înțeles că misiunea mea este de a ajuta femeile/cuplurile ce au o călătorie dificilă spre copilul mult dorit. Pentru prima oară în viață, am simțit o mulțumire sufletească profundă și am simțit că fac cu adevărat diferența în bine în viața cuiva care are enorm de mare nevoie de bine.

Acum, când scriu aceste rânduri și mă uit în urmă, îmi dau seama că de fapt misiunea m-a ales pe mine și nu ea pe ea. Și sunt fericită că s-a întâmplat așa.

De ce crezi că le este rușine femeilor să recunoască faptul că întâmpină probleme în conceperea unui copil?

Tradițional vorbind, menirea noastră, a femeilor este de a procrea și atunci când nu reușim ne simțim rușinate. Vedem în jurul nostru alte femei care devin mame și ne simțim inferioare lor. Auzim în jurul nostru eterna întrebare “Când faceti și voi un copil?” și ne face iarăși să ne simțim prost pentru că nu știm ce să răspundem. Membrii familiei ne spun “relaxează-te” și o să vă iasă, iar noi putem orice, dar cel mai puțin să ne relaxăm.

Așa, ca o concluzie, eu cred că necunoașterea fenomenului și a implcațiilor lui în viața celor care au o călătorie dificilă spre copilul mult dorit duce la neînțelegerea lui și automat, la incapacitatea de a oferi sprijin.

Cât de mult contează suportul moral al partenerului, în această experiență de viață?

Este esențial în a putea face față încercărilor care apar pe parcursul acestei călătorii. De sprjinul partenerului depinde, într-o foarte mare măsură, echilibrul nostru emoțional

Cum ajuți femeile și unde te pot contacta?

Trăim într-o societate tributară prejudecăților și judecăților, ce automat aduc constrângeri sociale și psihologice, iar lupta cu infertilitatea este în mod special amprentată de aceste constrângeri.

În primul rând, trebuie să avem curajul să ieșim din starea de nefericire în care ne complacem. Pentru că da, cumva ne obișnuim să stăm într-o situație guvernată de stress, deznădejde și de o viață pusă pe pauză.

Sprijinul meu înseamnă în primul și primul rând că le ajut să treacă de la o viață pusă pe pauză până când vine copilul, la o viață trăită frumos în așteptarea copilului și ramânând fidelă demersurilor de a avea un copil. Ceea ce bineînțeles că se întâmplă și la nivel de cuplu.

Eu le însoțesc din punct de vedere emoțional și psihologic către echilibrarea stării interioare fără de care nu poți să construiești mai departe. Nu poți să suprapui intervenții medicale și presiune adițională peste un echilibru interior fragil sau chiar total dat peste cap.

În același timp, îmi place să spun că încerc să-i călăuzesc spre a decide care este cel mai bun pas următor și cea mai bună abordare.

Ai avut și clienți bărbați ce suferă de infertilitate?

Infertilitatea este o problemă de cuplu. Indiferent de tipul cauzei: de ordin feminin, masculin sau ambele, este o problemă de cuplu.

Eu am avut un singur cuplu care a decis să lucreze împreună cu mine. Până acum. Ce pot să spun decât că sper la ziua în care infertilitatea nu va mai fi un subiect tabu și vom avea curajul să vorbim despre asta și să cerem ajutorul. Femei și bărbați, împreună.

Ce sfat le-ai da celor ce astăzi află că drumul până la a avea un copil este ceva mai sinuos decât pare?

Le-aș spune 3 lucruri:

1. Să aibă așteptări realiste: adică să spere că vor deveni părinți la următoarea încercare dar să aibă și pașii următori în minte în cazul în care nu reușesc

2. Să nu își pună viața pe pauză și să aștepte să trăiască pentru când vine copilul. Să încerce să trăiască frumos în așteptarea copilului, ramânând fideli dorinței de a deveni părinți

3. Să ia o pauză atunci când simt că sunt la capătul puterilor

Ce sfat i-ai da Deliei de acum 10 ani?

“Delia fată dragă! Pune-te pe tine și bunăstarea ta emoțională în centrul călătoriei numită viață!”

Dacă ai avea o super putere, care ai vrea să fie aceea?

Sa ofer super puterea de care are nevoie fiecare femeie ca sa devina mama.

---