Cum să regăsești bucuria jocului alături de copiii tăi

E luna Decembrie, luna în care copiii primesc cele mai multe cadouri, cele mai multe jucării, dar cu toate astea sunt părinți care se plâng că după câteva ore copiii se plictisesc de jucării și acestea rămân abandonate. Unele din motivele pentru care se întâmplă acest lucru este legat de atenția și implicarea părinților în joaca copilului. 

Mulți părinți se așteaptă ca atunci când le cumpără copiilor lor jucării, aceștia din urmă să se joace singuri. Adevărul este că cei mici au nevoie de atenția noastră mai mult decât de un sac de jucării noi. Pentru ei nu este suficient să le umplem camera de jucării, ci au nevoie de prezența noastră fizică. Nimic nu se compară cu părintele care stă pe covor și construiește împreună cu copilul sau care mănâncă supa imaginară pregătită de copil.

Ca adult e greu să te joci, să lași problemele la ușă, să uiți de muncă, de griji, de ziua de mâine. Mereu ai ceva de făcut: de reparat ceva în casă, de dus mașina la service, de strâns niște rufe, de făcut ordine, de pregătit cina. Cum să lași toate astea și să stai tolănit pe covor o oră sau două? Și mi ales cum să te prostești tu om mare, să te maimuțărești, să te tăvălești pe jos, să te prefaci că ești o prințesă care bea ceai cu alte prințese sau un pompier care stinge focul imaginar? Iar de Sărbători, atunci când vin rudele în vizită sau când ai multe de pregătit, parcă nu mai ai energie să te joci.

Retail jobs

Pentru mine, cele mai frumoase amintiri ale mele legate de copilărie sunt cele în care părinții și bunicii mei se jucau cu mine. Și din punctul ăsta de vedere sunt tare norocoasă, pentru că deși sunt singurul copil la părinți și singura nepoată a bunicilor dinspre mamă, nu am dus lipsă de parteneri de joacă. Asta pentru că fiecare din ei se juca cu mine. Și fiecare din adulții din preajma mea era priceput la un anumit gen de jocuri.

Îmi amintesc cu drag de toate jocurile copilăriei mele și îmi doresc ca și copiii mei să își amintească peste ani tot astfel de clipe. Nu aș vrea să își amintească că mami și tati erau obosiți, că erau stresați sau că nu aveau timp. De aceea încerc să mă joc cu ei și să intru în jocul lor cât de mult pot.

Dar recunosc că nu e simplu și a fost nevoie să fac eforturi ca să îmi găsesc din nou dorința de a mă juca. Nu știam de unde să încep și cum să fac asta, cum să trezesc copilul din mine, care acum câțiva ani nici nu putea să conceapă o zi fără joacă? Cum să las viața de adult la ușa camerei copiilor ca să intru cât mai ușor în jocul lor?

Iată câteva idei pe care le-am aplicat și care m-au ajutat să îmi regăsesc dorința de a mă juca:

  1. M-am gândit la jocurile care îmi plăceau mie când eram mică și le-am adaptat. Îmi plăcea să mă joc cu căsuța de păpuși, să aranjez mobila, să fac jocurile de rol, îmi plăcea să mă joc de-a restaurantul, de-a doctorul, de-a școala, de-a magazinul. Le-am povestit copiilor despre acele jocuri și am ales unele care le-au plăcut și lor. Pentru că am doi băieți, am adaptat o parte din aceste jocuri. Nu îmi place să parchez mașinuțe, dar pot să construiesc un garaj pentru mașinile lor, pot să îi ajut să construiască o cale ferată și apoi să populez un oraș în miniatură cu jucăriile pe care le avem în casă.
  2. Cumpăr jucării care îmi plac și mie. Știu că sună egoist, dar când vin acasă entuziasmată cu o jucărie care îmi place și mie și cu care abia aștept să mă joc, imediat sunt și ei mult mai interesați. Dacă de la început le arăt entuziasm, șansele ca ei să îndrăgească jucăria respectivă, cresc foarte mult.
  3. Caut mereu noi variante de a ne juca cu aceleași jucării. Jocurile de construcție sunt cel mai bun exemplu. Astăzi construim o casă, mâine un castel sau poate o grădină zoologică pentru animale. Același joc, alt rezultat. Cu șina de tren, putem alege o destinație de pa hartă: folosim un atlas sau o hartă ca să stabilim ruta, apoi marcăm gările și pe măsură ce trenul înaintează, eu încerc să le citesc câteva ceva despre orașul respectiv.
  4. Intrăm de fiecare dată într-o altă poveste. Joaca nu e joacă dacă nu are o poveste în spate, un scenariu. Poveștile îi ajută pe copii să își dezvolte vocabularul și imaginația. Azi suntem pompieri într-o misiune de stingere a incendiilor, mâine suntem veterinari care consultă toate animalele din grădina zoologică, poimâine suntem o trupă rock care pleacă în turneu prin lume și călătorim prin cele mai mari orașe din lume.
  5. Atunci când sunt obosită aleg jocurile mai statice: Eu sunt bunicuța bolnavă, iar ei scufița roșie și vânătorul. Eu stau în pat, iar ei îmi aduc flori și bunătăți la pat. Eu sunt un turist la mare și stau pe șezlong, iar ei băieții de la bar. Eu sunt foarte pretențioasă și mereu comand ceva: cocktailuri, gheață, gustări, vreau să îmi ridice umbrela, vreau să îmi dea cu cremă pe spate. Eu sunt pacientul și stau în pat în spital, iar ei sunt doctorii. Eu sunt bebelușul, iar ei sunt părinții: vreau lapte, vreau jucării, vreau să îmi cânte, vreau o păturica sau vreau să mă legene.
  6. Din când în când avem o seara de jocuri în familie. Stabilim împreună o seară în care jucăm ce vor ei, în special jocuri de jucat în familie. De cele mai multe ori cel mic joacă cu mine sau cu soțul pentru că nu poate urmări toate regulile sau căutăm jocuri ușoare pe care le înțelege și el. atunci când toată familia este implicată, intrăm mai ușor în atmosfera de joc și uneori nici nu ne dăm seama cât de repede trece timpul.
  7. Îmi propun să nu deschid telefonul sau laptopul. Ca să pot intra în atmosfera de joc, este foarte important să nu îmi fie distrasă atenția, de aceea închid laptopul și îmi propun să nu stau cu telefonul în mână, să nu răspund la mesaje care sau nu urgente. Iar atunci când mi se întâmplă să uit de regula asta, au copii grijă să îmi atragă atenția că avem un joc de jucat.

Ce am constatat după fiecare repriză de joacă? Că mă relaxez, că mă deconectez total de treburile de la birou și de alte griji. Iar de multe ori mi s-a întâmplat să găsesc soluția unei probleme sau să îmi vină o idee nouă, fix în timp ce mă jucam.

E decembrie, e luna în care copiii primesc cele mai multe cadouri, dar e luna în care avem ocazia să creăm cele mai frumoase amintiri. Haideți să le dăruim cele mai frumoase amintiri, jucându-ne alături de ei! Să ne umplem inimile de râsetele lor și brațele cu îmbrățișările lor.

Să aveți Sărbători de poveste!

Vizionare placuta


Numele meu este Anca și sunt mamă de doi băieți: Mark și Andy. Îmi place că scriu despre experiența mea din viața de mamă, momentele noastre haioase și provocările prin care trecem ca și...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.


Setari Cookie-uri