Dacă ai crezut vreodată că nu mai poți zbura cu aripile frânte și visurile (unei etape de viață) sfărâmate, cu inima incompletă după ce tocmai ai crezut că ai rotunjit-o, cu durere în corp și în suflet, aș vrea, dă-mi voie, să te contrazic un pic și să-ți demonstrez că poți. Acel “nu pot” este o consecință temporară a unei inimi rănite, iar acea stare de fericire permanentă răspromovată pe rețelele de social media și în multe dintre cărțile de dezvoltare personală este o iluzie, o nevoie artificială a societății pe care am construit-o. Cred acum mai mult într-o stare de bine care se cultivă și hrănește zilnic, pas cu pas, după posibilități și resursele rămase după trântele cu viața, decât într-o fericire după care trebuie să alergăm ca într-o cursa lungă de parcă ar fi singură noastră șansă la eternitate. Retail jobs

Aș vrea să îți mai spun că fericirea vine și pleacă, în valuri, la fel și suferința, și că într-o zi, după cum spunea Rumi, durerea ta de acum va fi medicamentul tău. Acel târât de acum prin viață se va transforma la un moment dat într-un târșâit de aripi ale unui suflet pregătit din nou să își ia zborul. Pe măsură ce înaintăm în viață și acumulăm mai multe experiențe (bune și rele), bagajul emoțional pe care îl cărăm după noi devine și el din ce în ce mai mare, dar ce bine ar fi să nu îl negăm, ci să ne uităm la el ca la motivația noastră de a merge mai departe, convinși că putem vindeca și pansa acolo unde avem bucăți rupte, adăuga acolo unde avem bucăți lipsă, ca și cum am avea cu toții niște mâini pricepute de chirurg.

Sufletul tău este multidimensional și are o capacitate extraordinară de a se regenera, dar cu cât mai mult îl ții trist, cu atât mai mult întârzii să vezi că o durere aduce după ea potențialul transformării și al renașterii. O durere este deseori doar o cale de tranziție către o schimbare (și știm că uneori schimbarea sperie mai tare decât bau-bau), o modalitate de a învăța ce este cu adevărat important pentru tine, o lecție de viață pe care nu ai cerut-o personal, dar ți s-a dat în drumul tău spre evoluție. Sau crezi că pe omidă nu a durut-o când s-a transformat în fluture?

Atunci când trăim în prezent și încercăm să ne bucurăm de el așa cum este, găsim sens și în suferințele și frumusețile vieții, într-un cer pictat în roșu, în zgomotul ploii și în aerul ei tare, în mirosul de iarbă crudă, într-un zâmbet de copil, în îmbrățișarea celor dragi. Viața despre aceasta este, despre suma unor astfel de clipe și momente.

După o furtună răvășitoare apare uneori cel mai frumos curcubeu, după un întuneric crunt te bucuri din tot sufletul că vezi lumina, după ce ajungi în starea cea mai jos, găsești acea putere extraordinară să tâșnești către înalt și să atingi înălțimi la care nu credeai că mai ajungi vreodată. Doar că nu toți avem șansa sau acel destin norocos încât să ajungem acolo nemototoliți sau cu aripile intacte.

Este important să îți construiești pacea și liniștea interioară, să ajungi să faci pace cu tine însăți, să ajungi să îți iubești viața chiar și atunci când ți se pare a naibii de grea, să îți îmbrățișezi fricile - acele frici care te țin pe loc ziua și îți tulbură somnul noaptea și să le arăți că ești mai puternică decât ele, iar când îți vine să te dai cu capul de pereți de neputință și ai ajuns la fundul hăului, să te gândești că totuși există posibilitatea unei soluții, o luminiță la capătul tunelului. Dacă ești în armonie cu cine ești în acest moment al vieții tale și înțelegi cine ai putea fi pe viitor, dacă te-ai acceptat cu tot cu alegerile tale, cu greșelile tale, cu tot ce ai făcut și mai ales nu ai făcut – pentru tine, pentru alții, calea spre o viață mai bună deja începe să ți se contureze.

Te îmbrățișez cu drag, cu rănile, traumele, imperfecțiunile și frumusețile tale! Zbor cât mai înalt!

Vizionare placuta

123
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: