Diana Stănculeanu, specialist în sănătatea emoțională a copilului despre beneficiile gătitului ca activitate de familie

Potrivit unui studiu publicat în luna iulie, peste 80% dintre români au declarat că mâncarea gătită acasă este mai gustoasă decât cea cumpărată, în timp ce mai puțin de 19% apreciază mâncarea cumpărată ca fiind la fel de bună ca cea pregătită în casă. Referitor la specificul preparatelor, românii preferă să gătească rețete tradiționale (88%), urmate de specialități din bucătăria internațională (35%) și de preparate vegane sau vegetariene (11%).

În același timp, studiul a arătat că inclusiv în 2024 stereotipurile cu privire la rolurile tradiționale de gen încă se perpetuează. Pentru a afla mai multe despre obiceiurile din bucătăriile românilor, dar și despre cum putem elimina din casele tuturor ideea greșită că bucătăreală e ”treabă de femei”, am stat de vorbă cu Diana Stănculeanu, psihoterapeut și specialist în sănătatea emoțională a copilului și a familiei

1. Observațiile dvs. privind rolul gătitului în contextul familial și impactul său asupra sănătății emoționale a copiilor și părinților sunt foarte relevante. Cum credeți că activitatea de gătit poate influența dinamica familială și relațiile interpersonale?

În ciuda unui ritm tot mai accelerat de viață, studiul realizat de Agricola arată că peste 80% dintre adulți aleg să gătească de cel puțin 2-3 ori pe săptămână. Rezultatul este mai degrabă îmbucurător, deoarece gătitul are numeroase beneficii, iar românii devin tot mai conștienți de acest lucru. Pe lângă impactul pozitiv asupra sănătății, gătitul acasă oferă oportunitatea de a petrece timp cu familia, întărind astfel conexiunile interpersonale și oferind experiența profund relevantă emoțional de a împărți mâncarea cu cei apropiați. Alături de conectarea cu membrii familiei și sentimentul de siguranță pe care îl simțim în preajma lor, gătitul acasă contribuie la confortul emoțional, ne rupe de ritmul amețitor al vieții, diminuează nivelul de stres și, în condițiile unui rezultat mulțumitor, generează mândrie și un sentiment al realizării personale.

2. În studiul recent, s-a constatat că femeile rămân principalii protagoniști ai gătitului în gospodărie. Cum vedeți acest aspect din perspectiva echilibrului de gen și a evoluției rolurilor în familie?

Nu este un rezultat neapărat surprinzător faptul că în familiile din România femeile sunt cele care se ocupă cel mai mult de gătit. De altfel, peste 90% dintre respondenții la studiul realizat de Agricola au declarat că, în familiile din care provin, mamele erau responsabile de gătit și de asigurarea meselor.

Aceste date sunt oglinda unei societăți în care rolurile și normele de gen își păstrează caracteristicile tradiționale. Femeilor din România le-au fost istoric atribuite rolurile deja stereotipice de îngrijire a gospodăriei, gătit și creșterea copiilor. Pe lângă presiunea pe care o resimt femeile, care adesea vine la pachet cu roluri profesionale complexe, un alt risc este că, în familiile în care copiii asistă în procente atât de mari la realități domestice, inclusiv gătitul, gestionate aproape în exclusivitate de femei, probabilitatea internalizării acestor roluri și perpetuarea acestor stereotipuri de gen este una foarte ridicată. Astfel, așteptările gender specifice sunt transmise de la o generație la alta.

3. Ce beneficii emoționale aduce gătitul în contextul sănătății familiei și ce rol are în dezvoltarea emoțională a copiilor?

O casă în care se gătește și se mănâncă împreună este o casă caldă și primitoare. Cu alte cuvinte, un mediu familial în care părinții și copiii gătesc împreună și apoi se așază cu toții la masă oferă o platformă de comunicare și conectare și îi ajută pe copii să se simtă iubiți și valoroși. În acest fel, relațiile de familie se consolidează, iar interacțiunile dintre părinți și copii devin relevante din punct de vedere emoțional. Peste ani, aceste momente vor deveni ancore ale amintirilor de familie, la care atât părinții, cât și copiii se vor întoarce cu drag. În plus, capacitatea de a găti, pe care copiii o pot antrena câtă vreme sunt frecvent implicați în această activitate, le dezvoltă încrederea în sine, convingerea că se pot descurca autonom și că pot oferi oricând o mână de ajutor celor apropiați.

4. Într-o societate în continuă schimbare, cum putem educa și încuraja tinerii să participe la activitățile de gătit în familie, eliminând stereotipurile de gen asociate acestora?

Deși în copilărie părinții nu îi implicau cu regularitate în activitățile din bucătărie, în prezent aproape 95% dintre români afirmă că un copil are de câștigat dacă participă la sarcinile ce țin de prepararea mesei, indiferent dacă este fată sau băiat, potrivit studiului realizat de Agricola.

Este îmbucurător faptul că românii încep să-și schimbe această percepție și înțeleg că gătitul este o sarcină de care se poate ocupa orice membru al familiei, nu doar mama, și că încep să le explice copiilor acest lucru. De asemenea, prezența tatălui în bucătărie sau la cumpărături este o altă modalitate utilă prin care putem elimina stereotipurile de gen.

Alături de eforturile individuale ale părinților, cred că mediul școlar ar trebui să facă demersuri serioase în acest sens. De pildă, organizarea de activități educaționale la nivelul școlii în care copiii să întâlnească femei în roluri de putere și leadership și bărbați în roluri de îngrijire, cu mesajul că oricine poate face orice câtă vreme o face bine și responsabil. Tot la școală, copiii pot fi invitați să dezbată o altă măsură menită să flexibilizeze stereotipurile de gen – respectiv concediul de paternitate, cu impact pozitiv asupra calității relației de atașament și conectare între tătici și copii.

5. Cum poate contribui gătitul la construirea unei identități culturale și de familie puternice și cum să încurajăm astfel de practici într-o lume dominată de rapiditate și conveniență?

Mâncarea gătită acasă este, de fapt, un instrument care activează mecanisme psihologice și socio-culturale. Mâncarea gătită acasă te trasportă înapoi în copilărie și te ajută să refaci conexiunile cu familia de origine. Preferința pentru rețeta familiei se asociază cu sentimente de nostalgie, valorizarea tradițiilor de familie, încredere în gusturi știute și rețete îndelung testate.

Deși preparatele tradiționale și cele internaționale sau alternative pot coexista în bucătăriile multor români, preferința acestora pentru mâncarea gătită acasă arată că suntem un popor care dorește să-și păstreze elementele de identitate culturală și rețetele concepute de cei care au trăit și au gătit înaintea noastră, folosind ingrediente specifice acestui spațiu geografic.

Referitor la lumea modernă și la agitația zilelor noastre, este mai probabil ca tocmai prin implicarea copiilor în activitățile de gătit, să putem duce mai departe elemente de identitate culturală în forma gusturilor și mirosurilor „de acasă” și a rețelor de familie păstrate și lăsate moștenire din generație în generație.

6. Studiile arată că gătitul acasă este asociat cu sentimente pozitive precum bucurie și relaxare. Cum putem utiliza aceste aspecte pozitive pentru a îmbunătăți sănătatea emoțională a familiilor moderne?

Impactul gătitului asupra stării de bine este atent documentat în literatura de specialitate, astfel că răspunsurile emoționale de bucurie și relaxare sunt de așteptat. Gătitul în și pentru familie răspunde nevoii noastre de apartenență și incluziune, întărește interacțiunile și conectarea în familie, contribuind la activarea sentimentului de iubire în spațiul familial.

Pe de altă parte, când este înghesuit în tipare de viață cu ritm accelerat, cu timp limitat, nivel crescut de oboseală, epuizare și aglomerare de roluri (responsabilități domestice, parentale, de carieră, educaționale, exercitate simultan, cu presiune, îndoială și stres), gătitul, ca orice altă activitate guvernată de un „trebuie” ce nu poate fi ocolit, generează stres, frustrare și plictiseală. De aceea, așa cum am spus deja, împărțirea echitabilă a rolurilor și responsabilităților este un factor esențial pentru sănătatea emoțională și relațională în cadrul unei familii.

---