Munca peste program nu e un indicator al succesului, ci un semn de disfuncționalitate

Într-o lume în care „hustle culture” pare să fie idolatrizată, tot mai multe voci se ridică împotriva unui obicei care a ajuns să fie considerat un semn al angajamentului: munca peste program. Însă ceea ce adesea se ignoră este că acest tip de sacrificiu nu reflectă neapărat succesul profesional sau o carieră de invidiat. Mai degrabă, poate fi un indiciu că ceva nu funcționează corect în organizația pentru care lucrezi. Faptul că îți petreci ore suplimentare la birou nu te face un angajat mai valoros, ci poate semnala că firma ta nu alocă resursele și structura necesare pentru ca echipa să funcționeze eficient.

Munca peste program nu este un trofeu al succesului

Există această percepție greșită că cei care stau peste program sunt angajați devotați, capabili să își ducă sarcinile la bun sfârșit, chiar și atunci când sacrifică timpul personal. Însă munca peste program nu este un semn de succes, ci un semn de disfuncționalitate. Dacă ai nevoie constant de ore suplimentare pentru a-ți termina atribuțiile, nu înseamnă că ești productiv sau eficient, ci că ceva în procesul tău de lucru, sau în resursele alocate, nu funcționează optim.

Succesul nu se măsoară în orele petrecute la birou, ci în capacitatea de a-ți face treaba într-un mod sustenabil, care îți permite să menții un echilibru între viața profesională și cea personală. Companiile care își evaluează succesul prin prisma orelor suplimentare își subminează, de fapt, propriul potențial de creștere pe termen lung. În loc să încurajeze un mediu de lucru care promovează sănătatea mentală și fizică a angajaților, ele scot profit pe spatele efortului acestora, fără a oferi resursele necesare pentru a susține o muncă eficientă.

Un semnal al lipsei de resurse adecvate

Un alt aspect esențial care trebuie discutat este de ce munca peste program devine necesară. În multe cazuri, acest fenomen reflectă o lipsă cronică de resurse în cadrul companiei. Fie că vorbim de personal insuficient, procese ineficiente sau lipsa unor tehnologii care să automatizeze sarcinile repetitive, munca peste program arată că firma nu este dispusă să investească în soluții de lungă durată. De ce ar trebui să îți petreci serile și weekendurile rezolvând problemele unei companii care nu își asumă responsabilitatea de a crea un mediu funcțional?

Lipsa resurselor adecvate este o problemă structurală care nu poate fi rezolvată prin sacrificiul angajaților. De fiecare dată când alegi să muncești peste program, doar amâni momentul în care compania va trebui să investească în soluții reale. Și, în multe cazuri, aceste ore suplimentare nici măcar nu sunt recompensate financiar sau cu o avansare pe măsură, ci sunt văzute ca un „standard” la locul de muncă.

Impactul pe termen lung asupra angajaților

Pe termen lung, acest tip de cultură a muncii nu este doar nesustenabil, ci și nociv pentru sănătatea fizică și mentală a angajaților. Orele petrecute peste program pot duce la burnout, o stare de epuizare cronică ce afectează productivitatea, motivația și sănătatea generală. În loc să fie recunoscuți și recompensați pentru eforturile lor, angajații care lucrează constant peste program se confruntă cu un risc crescut de epuizare, demotivare și chiar probleme de sănătate.

Companiile trebuie să își regândească strategiile

Cultura muncii peste program nu ar trebui să fie încurajată, ci combătută. Companiile de succes sunt cele care își optimizează procesele și alocă resurse adecvate pentru a evita astfel de practici. Dacă o companie depinde de orele suplimentare pentru a-și atinge obiectivele, atunci este un semn clar că aceasta nu funcționează la capacitate maximă. În loc să glorifice sacrificiul personal al angajaților, companiile ar trebui să se concentreze pe crearea unui mediu de lucru sustenabil, eficient și care să respecte echilibrul dintre viața profesională și cea personală.

Munca peste program nu este, și nu ar trebui să fie, un indicator al succesului. Este doar o dovadă că firma pentru care lucrezi profită de tine, fără să își asume responsabilitatea pentru resursele și structura necesare unei echipe funcționale.