Unii sunt supărați pe mine doar pentru faptul că ei mă mint și eu nu îi cred

O furie nedreaptă, dar intensă, pentru că nu vine din ceea ce le-ai făcut, ci din faptul că nu mai funcționează asupra ta ceea ce obișnuia să funcționeze.

Când refuzi să joci în piesa lor, devii problema. Când refuzi să le validezi iluziile, devii dușmanul. Și totuși, tot ce ai făcut a fost să vezi adevărul — și să refuzi să te mai prefaci că nu-l vezi.

Minciuna, în relații, nu este doar o chestiune de cuvinte. E o arhitectură subtilă de comportamente, de gesturi, de ocoliri. E tăcerea în locul unei explicații. E amânarea în locul unui răspuns sincer. E zâmbetul mecanic, sexul făcut din datorie sau declarația spusă doar pentru că așa „trebuie”.

Dar cel mai periculos tip de minciună e acela care vine cu zâmbet cald și ochi fugiți. E minciuna pe care o simți în stomac, nu o auzi în cuvinte. Iar când alegi să o confrunți, oamenii se simt trădați de luciditatea ta. De parcă, în loc să te protejeze, i-ai dezgolit exact când ei încercau să ascundă.

Am învățat că atunci când refuzi să crezi minciunile unui om, nu îi distrugi doar narațiunea. Îi atingi rana. Îi expui frica de a fi descoperit, de a nu fi suficient, de a nu fi iubit fără masca perfectă.

Și atunci, în loc să spună „ai dreptate”, mulți aleg să spună „ești nebună”. În loc să-și asume, aleg să acuze. În loc să se întrebe „de ce mint?”, aleg să se supere că nu ești destul de naivă să-i crezi.

Pentru o femeie, acest moment e definitoriu: clipa în care încetează să mai fie „fata bună” care dă prezumția de nevinovăție și devine femeia care întreabă direct, care se uită în ochi, care pune oglinda în față.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

Alma
26 Iunie 2025

Urmareste-o pe Alma

Alma se numără printre primele cititoare Kudika și a crescut în același timp cu noi. S-a alăturat echipei redacționale sub formă de colaborator pentru că vrea să împărtășească din...