A consumat alcool în noaptea scufundarii Titanicului și a supraviețuit în Atlanticul înghețat. Povestea lui Charles Joughin

Titanic, unul dintre cele mai mari și mai luxoase pacheboturi ale vremii, a plecat din Southampton, Anglia, spre New York, pe 10 aprilie 1912, în prima sa călătorie transatlantică. La bord se aflau aproximativ 2.200 de persoane, pasageri și membri ai echipajului, însă nava considerată de mulți aproape imposibil de scufundat nu și-a încheiat niciodată călătoria. În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, în Atlanticul de Nord, Titanic a lovit un aisberg în jurul orei 23:40.

Apa a inundat mai multe compartimente ale navei, iar în mai puțin de trei ore, în jurul orei 2:20, pe 15 aprilie, pachebotul s-a scufundat, rupându-se în două. Bărcile de salvare nu aveau suficiente locuri pentru toți cei aflați la bord, iar mulți dintre cei care au ajuns în oceanul înghețat nu au supraviețuit. Aproximativ 1.500 de oameni au murit, iar în jur de 700 au fost salvați. Printre supraviețuitori s-a numărat și Charles Joughin, brutarul-șef al navei, a cărui experiență din acea noapte a rămas una dintre poveștile remarcabile ale tragediei.

Charles Joughin a rămas pe Titanic după plecarea bărcii de salvare de care era responsabil, a băut un pahar de lichior și a ajuns în ocean în momentul scufundării. A susținut în fața anchetatorilor că a petrecut aproximativ două ore și jumătate în apă, înainte să fie recuperat. Povestea lui este adesea rezumată printr-o explicație spectaculoasă: alcoolul l-ar fi ajutat să supraviețuiască. Mărturia originală arată însă ce s-a întâmplat și unde începe legenda.

A rămas pe navă după ce barca de salvare a plecat fără el

În seara de 14 aprilie 1912, Charles Joughin era în cabina sa, în afara programului, când impactul cu aisbergul l-a trezit. Avea 33 de ani și era brutarul-șef al Titanicului, cu 13 brutari în subordine. După ce a aflat că bărcile de salvare trebuiau aprovizionate, și-a trimis oamenii pe punte cu pâine, apoi i-a urmat.

Joughin fusese repartizat la barca de salvare numărul 10 și era trecut în lista echipajului ca persoana responsabilă de aceasta. În timp ce ambarcațiunea era pregătită, el și ceilalți membri ai echipajului au ajutat femeile și copiii să urce. În mărturia depusă la ancheta britanică din 10 mai 1912, a povestit că unii pasageri ezitau să plece, convinși că era mai sigur să rămână pe navă. El a coborât pe puntea A împreună cu alți membri ai echipajului pentru a aduce femei și copii la barcă.

Când ambarcațiunea a fost coborâtă, Joughin nu se afla în ea. A explicat că așteptase ordinul ofițerului și că nu voia să dea un exemplu nepotrivit sărind singur în barcă. Au plecat doi marinari și un steward, în timp ce el a rămas pe Titanic.

Mai târziu, a coborât în cabina sa pentru o băutură. În timpul interogatoriului, a spus că băuse băuturi spirtoase, apoi a precizat că era vorba despre un pahar de lichior umplut pe jumătate. Unul dintre avocații care îl interogau a intervenit cu o ipoteză explicită: considera că băutura ar fi putut contribui la salvarea lui. Această remarcă este importantă pentru înțelegerea poveștii, fiindcă leagă consumul de alcool de supraviețuire încă din cadrul anchetei, fără să demonstreze însă o relație de cauzalitate.

Scaune aruncate peste bord și două ore și jumătate petrecute în apa înghețată

După ce a constatat că bărcile de salvare plecaseră, Joughin s-a dus pe puntea B și a început să arunce scaune peste bord. Întrebat de ce făcea acest lucru, a răspuns simplu că se gândea la propria supraviețuire și că voia să existe obiecte plutitoare de care să se poată agăța. A estimat că aruncase aproximativ 50 de scaune.

Apoi s-a îndreptat spre partea din spate a navei. În timp ce Titanic se înclina tot mai mult, a ajuns la balustradă și s-a prins de aceasta. În mărturia sa, a descris scufundarea ca pe o coborâre, nu ca pe o ridicare aproape verticală a navei. Când a ajuns în apă, purta o vestă de salvare din plută. A spus că aceasta îl susținea și că nu a simțit că ar fi fost tras sub apă în momentul scufundării.

În zori, a văzut ceea ce credea că erau resturi ale navei și a înotat încet în direcția lor. A descoperit o barcă pliabilă răsturnată parțial, pe care se aflau aproximativ 20–25 de bărbați, printre ei ofițerul Charles Lightoller. Nu era loc pentru el. A încercat să urce, dar a fost împins înapoi în apă.

Pe partea opusă, bucătarul Isaac Maynard l-a recunoscut și l-a ajutat să se țină de marginea ambarcațiunii. Joughin a rămas lângă aceasta, cu picioarele și o parte din corp în apă, susținut de vesta de salvare.

Citește continuarea pe garbo.ro

Alma
9 Noiembrie 2026

Urmareste-o pe Alma

Alma se numără printre primele cititoare Kudika și a crescut în același timp cu noi. S-a alăturat echipei redacționale sub formă de colaborator pentru că vrea să împărtășească din...