Jurnal de frumusețe: Bună, sunt Lorena și mantra mea e demachiere, demachiere, demachiere!

Jurnal de frumusețe: Bună, sunt Lorena și mantra mea e demachiere, demachiere, demachiere!

Nu beam apă, nu mă demachiam înainte să adorm, puținele produse pe care le foloseam erau extrem de nepotrivite pentru mine, dar fața îmi era plină de coșuri pentru că eram deochiată.

Am 19 ani și o piele de care sunt mândră în acest moment, însă nu a fost mereu așa. Deși sunt în acel moment al vieții în care tenul e predispus la tot felul de modificări, îngrijirea lui a fost destul de sumară în ultimii ani.

Am început să mă machiez la 16 ani, destul de discret, iar pe la 18 fondul de ten, iluminatorul, anti-cearcănul și eyeliner-ul nu lipseau de pe fața mea. Problema nu era că ele erau acolo, ci că nu erau îndepărtate la timp. Perioada în care am descoperit cât de bine te poate face să te simți machiajul a fost aceeași în care am aflat cât de rău îți poate face dacă nu îl dai jos înainte de culcare. Însă, cu toate acestea, eu continuam să adorm fără să îmi las tenul să respire și acest lucru se întâmpla din motive relativ stupide: eram obosită, eram leneșă, parcă prea tare ploua afară, era duminică, ceasu’ rău, pisica neagră și așa mai departe. Concluzia e că demachierea începea să îmi devină cel mai mare dușman pentru că nu aveam coșuri sau puncte negre și nu înțelegeam de ce spune lumea că e așa de importantă.

Nu la mult timp, am început să mă hidratez din ce în ce mai prost. Dacă înainte nu beam apă decât atunci când înghițeam pastile, acum apa dispărea complet din peisaj pentru că era înlocuită de orice fel de băutură care să conțină acid. Mă trezeam în timpul nopții pentru că eram deshidratată, iar prima sticlă pe care o găseam era de suc. Din nou, nu m-am gândit nici măcar o secundă că acesta ar fi motivul pentru care fața mea o lua razna de minim 8 ori pe lună. Chiar mă gândeam uneori „Hm, oare coșurile astea de la ce au apărut? Poate sunt deochiată sau ceva.”

Și ca să le am pe toate, uneori parcă voiam să am grijă de fața mea pentru că o vedeam pe mama cum se dă în fiecare seară și în fiecare dimineață cu câte o cremă și nu înțelegeam de ce produsele ei nu pot fi și produsele mele. Așa că, atunci când îmi aminteam, îmi aplicam pe față (fără demachierea sau curățarea tenului înainte) orice vedeam că folosea și mama. Adică la 16-17 ani îmi puneam pe față orice cremă antirid pentru ten matur și o cremă care trata cuperoza. Bineînțeles, aceste experimente erau făcute când rămâneam singură acasă pentru că eram conștientă că mama nu vrea să îi folosesc produsele. La vremea aceea, credeam că nu vrea să le împartă cu mine, însă acum știu că ce este potrivit unui ten matur nu îi este neapărat util unui ten adolescentin.

După ce am ajuns la facultate, am început să am în jurul meu foarte multe persoane care aveau serioase probleme cu tenul, care discutau despre dermatologi, produse, bani cheltuiți pe tratamente care nu funcționau, însă eu nu înțelegeam ce tot vorbesc ele acolo. Mă gândeam doar că DOAMNE FEREȘTE, apoi mă culcam mai departe pe-o ureche. Nedemachiată. Dar știți cum e, te ferește până te nimerește. Am început să am și eu coșuri, puncte negre, pete, cearcăne și la pachet cu ele, ocazional, câte un crater imens fix deasupra buzei. Problema mea cea mai mare era că eu încă nu mă găsisem o explicație pentru tot ce mi se întâmpla și încă speram mai mult decât credeam că o fi de la vreun deochi, un Mercur retrograd, o chakră înfundată.

După ce fața mea a explodat din ce în ce mai mult, am început să mă gândesc că eu fac ceva greșit și că nu e vorba de vreo afurisenie băbească. Și așa am descoperit rețeta succesului. Mare mister a fost descifrat, Atlantida descoperită și triunghiul Bermudelor calculat la ipotenuză: demachiere, hidratare și produse potrivite pentru tipul și problemele tenului meu.

Să începem cu punctul 1. Demachierea. Deși este o etapă pe care multe dintre noi o sărim, este ceva esențial. Demachierea la timp a tenului îi permite pielii să respire, să se reîmprospăteze și o curăță delicat. Am încercat zeci de produse de demachiere până când am descoperit Apa micelară de la GARNIER SKIN NATURALS MAXI, format pentru toate tipurile de ten, de care nu mă pot despărți. O folosesc cu în combinație cu dischetele demachiante de la Cien, iar de câteva ori pe săptămână folosesc și un gel de curățare pentru față de la Bioderma.

Punctul 2. Hidratarea. Toată lumea îmi spunea că e foarte important să beau apă, însă nu am crezut până nu am simțit pe pielea mea. Am început să consum din ce în ce mai multă apă și am realizat că e unul dintre elementele de care tenul meu are cea mai mare nevoie.

Punctul 3. Produse potrivite. În adolescență mea de care îmi aduc aminte ca de anul trecut, n-am testat prea multe produse și foloseam cel mai des doar o cremă hidratantă pentru ten sensibil luată dintr-o drogherie. Acum însă este altă poveste pentru că mi-am făcut o rutină pentru seară și una pentru dimineață. Acum vă spun ce conține fiecare:

RUTINA DE SEARĂ:

În fiecare seară îmi demachiez tenul, chiar dacă în ziua respectivă nu am fost machiată și indiferent cât de obosită, plictisită sau leneșă sunt. După o demachiere corectă (adică până când discheta e imaculată), îmi aplic pe față Acid Salicilic de la Revox. Câte o picătură pe fiecare obraz și una pentru zona T e suficient pentru a nu avea probleme cu punctele negre, iar coșurile pe care le ai se usucă imediat. După aplicarea acidului salicilic, aplic Crema cu factori de hidratare și acid hialuronic de la The Ordinary.

RUTINA DE DIMINEAȚĂ:

Indiferent de ora la care trebuie să mă trezesc sau dacă am sau nu timp dimineața pentru a mă aranja, nu sar niciodată peste produsele care mi-au salvat tenul. Prima dată mă spăl pe față, apoi obligatoriu folosesc apa micelară pe înteg tenul, iar pentru ochi folosesc ACIDUL BIFAZIC DE LA GARNIER. După ce mă asigur că am tenul curat, aplic două picături de Niacinamide și zinc de la The Ordinary pe toată fața pentru o hidratare în profunzime. Obligatoriu, indiferent dacă urmează să îmi aplic sau nu machiaj în ziua respectivă, folosesc o cremă cu SPF 50+, iar după aceasta aplic aceeași cremă cu factori de hidratare și acid hialuronic, ca și în cea de seară.

Părul, cum de mai există?

Am trecut prin atât de multe schimbări în ceea ce privește părul meu încât prietenele mele mă întreabă cum de mai am ce coafa. Jur, am fost adepta schimbărilor de când mă știu și mi-a plăcut să experimentez cât mai multe: blondă, brunetă, șatenă, verde, albastră, gri. Și da, încă mai am păr.

După ce mi-am terorizat părul cu o grămadă de colorări și decolorări, placă de păr și ondulator, am rămas cu câteva fire. După ce că mai aveam păr doar cât să mă mai amenințe mama că mă trage de moț, mai erau și arse. Așa că am decis să îmi tund vârfurile, să nu mai folosesc placa și să îl las să crească frumos și curat.

Pentru îngrijirea părului folosesc șamponul și balsamul de la ELSEVE cu ulei extraordinar și cocos, iar o dată pe săptămână îmi fac un tratament cu ulei natural de cocos sau de ricin.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: