Din agenda Lorenei: Părul trebuie să ne fie prieten, nu dușman!

O să încep printr-o scurtă poveste ca să înțelegeți de ce e atât de important pentru mine să am o „relație” bună cu părul meu.

De mică, părul meu a fost ca un templu de care mama avea grijă: era extrem de lung, des, uscat doar natural, îmi purtam mereu părul prins în coc și deasupra puneam o șapcă pentru a-l feri de soare în zilele puternice. Vă dați seama că toată această muncă a mamei s-a terminat în momentul în care eu eram la vârsta la care puteam să îl îngrijesc singură. Așa că într-o zi m-am hotărât de una singură să merg la cel mai apropiat salon și să mă tund – scurt. Suficient de scurt încât să nu mă mai primească mama acasă.

Și aceasta a fost doar începutul, de-a lungul timpului de fiecare dată când ceva mergea prost, brusc îmi doream să îmi schimb culoarea părului și în acest ritm, am ajuns într-un an să fiu blondă, verde, albastră, șatenă, alună și alte câteva nuanțe. După cum vă așteptați, odată cu vopsitul părului apărea și o tunsoare: bob, bob scurt, bob lung, asimetric, în scări și așa mai departe. La momentul respectiv, faptul că tot profitam de părul meu nu mi se părea ceva grav, deși toată lumea îmi spunea că pe viitor o să regret că îl tot decolorez sau vopsesc.

Acum aproximativ un an, am trecut printr-o criză existențială care m-a făcut să îmi schimb iarăși culoarea părului: de această dată am ales să devin brunetă. Am mers la cel mai apropiat magazin, mi-am luat o vopsea oarecare în nuanța negru intens și am rugat-o pe colega mea de cameră să mă vopsească în baia căminului. Nu cred că a fost cel mai bun cadou pentru părul meu, însă mi s-a îndeplinit dorința: eram brunetă. Și eram foarte brunetă.

Odată cu trecerea timpului, părul meu arăta din ce în ce mai rău. Nu știu dacă din cauza faptului că mă vopsisem observam acum toate firele de păr despicate sau doar părul meu arăta din ce în ce mai rău. Din această cauză, am început să îmi pierd ușor-ușor încrederea în mine și nu mă mai simțeam mândră de ce vedeam în momentul în care mă priveam în oglindă. Așa că am decis să fac o schimbare.

Am început urmărind tot felul de persoane publice din mediul online pentru a vedea ele ce recomandă și ce folosesc. A fost o muncă destul de grea pentru că am trecut de la un șampon la altul, de la o mască la alta și până la urmă am descoperit câteva produse care m-au salvat:

Primul și cred că cel mai important dintre toate produsele pe care le folosesc este șamponul de prespălare de la Furterer. Acesta vine sub forma unui ulei pe care eu personal îl las să acționeze în jur de 25 minute pe părul uscat. Acesta oferă hrănire, hidratare și strălucire părului.

Pentru a rămâne la capitolul uleiuri, cel de cocos este unul dintre cele mai utile produse pe care le-am achiziționat vreodată. Acesta este un produs natural care nu conține parabeni și care oferă părului hidratarea de care are nevoie, lăsându-l catifelat. Eu aplic uleiul de cocos doar la vârfuri, însă poate fi folosit pe toată lungimea părului, chiar și la rădăcină. Îl las să acționeze de obicei 25 minute pentru a-și face efectul și șamponul de prespălare, însă în teorie, nu are o limită pentru timpul de acționare.

După ce am trecut de prima etapă, spălarea părului reprezintă alt capitol important. În acest moment folosesc gama de la L’Oreal Paris Elseve, atât balsamul cât și șamponul cu ulei extraordinar pentru păr uscat.

Îmi șamponez părul de minim două ori, iar balsamul îl folosesc pe părul aproape uscat și evit să îl aplic la rădăcină. După clătire, uscarea părului deși necesită mai mult timp, o fac natural, fără a folosi căldură, ci doar prin mișcări ușoare cu prosopul.

foto YuriyZhuravov / Shuttersock

---