a aveafoto: Luna Vandoome, Shutterstock

Parerea lui Radu: Imi plac femeile care stiu sa danseze prin viata

In urma cu un an, mi-am luat un smart tv mare. Se intampla. Sa-i zicem asa, folcloric, consumerism. Era suficient de mare incat parea ca trebuie sa modificam un pic mobila din living. La un an distanta, ieri, ma uitam la televizor. Mi se parea mic.

Ati remarcat cum obiectele din jur devin intruna mici? Traim sub acest obicei, cel de a achizitiona. Traim in minte mereu cu urmatoarea achizitie. Mergem prin vietile noastre mereu gandindu-ne la ceea ce nu avem. Viata se intampla sub verbul: “a avea”. Nu sub “a fi”. Suntem ce avem. Traitul sub dictatura asta a obiectelor te situeaza mereu in postura omului nefericit. Pentru ca a-ti lega starea de bine, de obiecte, e ca si cum ai vrea sa-ti rezolvi setea band din sticle goale. Fara continut. Si atunci toate brusc, dupa o mica perioada de incantare, iti par mici. E ceea ce ni se intampla cand mergem pe strada unde jucam in copilarie fotbal. Privim cu o usoare consternare. Unde incapea toata fericirea aceea? Strada pare mica.

Raspunsul facil e ca noi ne-am facut mari. Noi devenim intruna tot mai mari si fericirea tot mai mica. Strada aceea acum e mica pentru ca e aglomerata de masinile noastre, devenite mari. Mica pentru ca e plina de intentia noastra de a umple golurile lasate de felul de a trai sub un verb gresit. Verbul “a avea” si nu verbul “a fi”. Strada e mica, pentru ca masinile sunt tot mai mari. Si multe. Strada e mica, pentru ca chioscul de unde cumparam atunci, acum e hypermarket. Strada e mica, pentru ca timpul nostru in care o locuim, nu mai e mare. Traim sub forma achizitiei. Mereu avem in minte obiectul urmator ce trebuie dobandit. Oamenii merg prin viata mereu avand in minte ceea ce nu au. Merg gandind mereu la ceea ce-si doresc, nu la ceea ce sunt. Un fel de Black Friday mereu.

Si nu asta e problema cea mai mare, traitul in dictatura obiectuala. Traitul in intentia permanenta de a iesi la cumparaturi. Problema e ca ne uitam tot mai mult unii la altii ca la obiecte. Asta e motivul pentru care un sot isi inseala sotia. A vazut un smart tv cu o diagonala mai mare. Chiar daca trebuie modificat tot livingul pentru asa ceva. Si nu ma refer la sufragerie.

Foto prima pagina: A3pfamily, Shutterstock

Parerea lui Radu: E ceva in felul nostru de a fi care ne indeamna sa vedem povesti
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: