Părerea lui Radu: Ce ne aducem aminte

E ceva interesant la felul în care mințile noastre funcționează, reconstruind trecuturi din tot felul de detalii.

Dar mă întorc la replica aceea. Când un om intră într-o încăpere aduce cu el întreaga sa viață. Suntem produsul a tot ceea ce ni s-a întâmplat. Suntem o sumă de evenimente din care am ieșit ceea ce am devenit. Ducem cu noi succese și eșecuri. Ducem ceea ce am devenit, mereu încercând să negociem nereușitele cu conștiința, mereu încercând să fim blânzi cu noi, negociind ceea ce am devenit, cu ceea am fi putut deveni. Când intrăm într-o cameră, aducem acolo tot ceea ce ne mai amintim despre noi.

Există un filtru al întâmplărilor din care am reieșit, care rotunjește mereu în favoarea noastră.

Memoria are exercițiul ei, are reflexele sale, are de multe ori abilitatea de a ne scoate învingători din circumstanțe grele. Memoria joacă de partea noastră. Reabilităm mereu evenimentele așa încât să putem trăi sub impresia aerului că am fi cumva de succes. E necesară mersului în față, privirea selectivă înapoi.

Se spune despre marii jucători că ar avea asta drept principala calitate: memoria scurtă. E decisivă în continuarea meciului. Nu țin minte greșeala. Nu o întorc pe toate părțile. O lasă în urmă ca și când n-a fost. Nu te marchează greșeala. Nu rămâi în ea. Marii jucători n-au memorie. E ceva util în a te păstra în cheful de a reuși, să nu ai nici memoria succesului. Te ține într-o stare de om ce vrea să reușească în continuare. Te ține într-o stare de om ce mai are multe de reușit. Nu te mută în succes, lasă-l să fie, nu-l reține, că doar așa îl pierzi.

“Eternal sunshine of a spotless mind”, filmul cu Jim Carrey care s-a despărțit de o fată de care se îndrăgose, fata fiind Kate Winslet. E filmul în care apelează la o tehnică de ștergere selectivă a memoriei. Și așa decide să șteargă din minte toate ce o conțin pe aceasta.

Suntem ce ne amintim. Dar cele peste care trecem ca și când n-au fost sunt momente trăite degeaba. Momente ce n-au avut niciun sens. Întâmplările din care plecăm fără nicio concluzie sunt singurele întâmplări pierdute. De aceea și ele au un sens al lor.

Dimineața trăiesc acest obicei reflex, deschid Facebook-ul la “memories on this day”. Ce scriam, făceam, eram azi, de 7 ani încoace de când Facebook-ul mă contorizează. E un exercițiu interesant, pentru că, atunci când un om intră într-o încăpere aduce cu el întreaga sa viață.

sursa foto front page: shutterstock/by lightspring

---