Blestemul lui Tutankhamon: Cum au sfârșit cei care au găsit mormântul Faraonului?

Descoperirea mormântului său, intact și plin de comori uluitoare, a reprezentat o realizare arheologică revoluționară, dar a adus cu sine și o serie de tragedii care au dat naștere unei legende sumbre. Când Howard Carter și echipa sa au pătruns pentru prima dată într-un mormânt sigilat de peste 3.000 de ani, în noiembrie 1922, au dezlănțuit mai mult decât artefacte. Încet, dar sigur, un val de morți misterioase și coincidențe stranii i-a lovit pe cei implicați, alimentând ideea că asupra mormântului planează un blestem. Dar ce este adevăr și ce este legendă în această poveste?

Descoperirea mormântului lui Tutankhamon: Un moment istoric

Pe 4 noiembrie 1922, arheologul britanic Howard Carter și echipa sa, finanțați de Lordul Carnarvon, au descoperit intrarea spre mormântul unui faraon necunoscut în Valea Regilor. Ceea ce au găsit într-o cameră ascunsă avea să zguduie lumea: aur, bijuterii, mobilier somptuos și celebrul sarcofag al lui Tutankhamon, un tânăr faraon care domnise pentru scurt timp într-o epocă de tranziție. Inscripțiile din mormânt avertizau asupra unui blestem care îi va atinge pe cei ce vor tulbura odihna faraonului, și într-adevăr, în anii care au urmat, mulți dintre cei prezenți la deschiderea mormântului au avut parte de destine tragice.

foto Jaroslav Moravcik/Shutterstock

Moartea Lordului Carnarvon: Începutul legendei blestemului

Prima victimă a blestemului a fost chiar finanțatorul expediției, Lordul Carnarvon. La doar câteva luni după descoperire, acesta a murit în condiții bizare în urma unei infecții provocate de o mușcătură de tantar. Se spune că în momentul decesului său, toate luminile din Cairo s-au stins brusc, iar câinele lui Carnarvon, aflat în Anglia, a murit și el în același timp. Aceste coincidențe au alimentat zvonurile despre blestem, iar presa vremii a amplificat senzaționalismul poveștii, contribuind la crearea unei adevărate mitologii.

Tragediile care au urmat: Un lanț macabru de evenimente

În anii următori, alte morți suspecte au întărit legenda blestemului. George Jay Gould, un magnat american care vizitase mormântul, a murit curând de o febră misterioasă. Arthur Mace, un membru cheie al echipei lui Carter, a suferit o boală degenerativă care l-a condus la un sfârșit prematur. Un alt caz notabil a fost cel al secretarului personal al lui Carter, Richard Bethell, care a fost găsit mort în circumstanțe suspecte în 1929. Tatăl lui Bethell, Lordul Westbury, s-a sinucis aruncându-se de pe o clădire, iar în biletul de adio a menționat teama sa de blestem.

Howard Carter: De ce a fost imun liderul expediției?

Paradoxal, Howard Carter, omul care a petrecut cei mai mulți ani studiind mormântul, nu a părut afectat de presupusul blestem. Carter a trăit până la 64 de ani și a murit de cauze naturale, ceea ce ridică întrebarea dacă legenda blestemului nu a fost doar un produs al coincidențelor amplificate de mass-media și de fricile superstițioase ale vremii.

Ce spune știința despre blestem?

În ultimele decenii, oamenii de știință au oferit explicații mai pragmatice pentru evenimentele misterioase. Unele teorii sugerează că mormântul, fiind sigilat timp de milenii, putea conține mucegaiuri toxice sau bacterii periculoase care au afectat sănătatea celor care l-au deschis. De asemenea, împărţirea mâncării și condițiile precare de igienă din taberele arheologice ar fi putut contribui la bolile misterioase.

Blestem sau coincidență?

Indiferent dacă blestemul lui Tutankhamon este o realitate sau o simplă superstiție, povestea sa rămâne un simbol al misterului și al fascinației pentru lumea antichității. Poate că blestemul nu este altceva decât o metaforă pentru respectul pe care trebuie să-l avem față de trecut și pentru limitele pe care le împingem în numele cunoașterii. Descoperirea mormântului și poveștile înspăimântătoare care i-au urmat ne amintesc de fragilitatea umană în fața necunoscutului și de puterea miturilor de a modela percepția asupra istoriei.

foto Photoframe123/ Shutterstock

---