Povestea adevăratei Văduve Negre din România, Vera Renczi și sicriele ei de zinc

O femeie care a ucis din dragoste, din gelozie și dintr-o dorință bolnavă de a fi „ultima” din viața oricărui bărbat care a iubit-o. A fost văduvă, mamă, amantă și ucigașă. A fost și cea mai letală femeie din istoria criminalității românești.

O frumusețe timpurie cu un trecut incert

Povestea Verei începe în Bucureștiul sfârșitului de secol XIX, născută, probabil, în 1903. Nimeni nu cunoaște cu siguranță identitatea reală a tatălui ei, dar legenda spune că era rodul unei legături între un afacerist ungur și o tânără româncă. După moartea mamei, la doar 13 ani, este mutată la Becicherecu Mare (astăzi Zrenjanin, Serbia), acolo unde tatăl ei deținea o mică moșie.

Adolescența Verei este un amestec de scandal și seducție. Presa locală vuia despre escapadele ei cu elevi, bancheri, politicieni. O figură magnetică, cu ochi întunecați și o inteligență rafinată, Vera nu era doar frumoasă, ci și periculoasă. Nimeni n-a prevăzut, însă, că urma să devină o asasină cu sânge rece.

Două căsătorii, două dispariții

Primul soț, Karl Schick, un bancher austriac, părea să fi domesticit spiritul neliniștit al Verei. După nașterea fiului lor, Lorenzo, femeia părea liniștită, chiar fericită. Dar doar pentru scurt timp. Karl a dispărut brusc, iar Vera le-a spus cunoscuților că a murit într-un accident de mașină în România. Nimeni n-a verificat, pentru că nimeni nu bănuia ce avea să urmeze.

Al doilea soț, Joseph Renczi, un om bogat și carismatic, dispare la rândul său după o perioadă de „boală misterioasă”. Vera poartă din nou doliu. În acte, Joseph este trecut drept decedat, fără anchetă, fără suspiciuni. În ochii societății, Vera era o femeie nefericită, dar respectabilă. În realitate, devenea deja o criminală în serie cu sânge rece și un plan letal.

Conacul groazei: dragoste, vin și moarte

După a doua „văduvie”, Vera se întoarce la vechile obiceiuri. Petrecerile fastuoase din Viena, nopțile incendiare din conacul de la Becicherecu Mare, aventurile cu bărbați influenți. Dar niciunul dintre acești amanți nu se întoarce vreodată în viața publică. Pentru că, în spatele eleganței și al rafinamentului, Vera dezvoltase un ritual al morții, executat cu aceeași precizie cu care alții își pun mănușile de mătase.

Fiecare bărbat care pășea în conac era sedus, ademenit, hrănit, adormit... și otrăvit cu arsenic, turnat în vinul de seară. Apoi, trupul său era depozitat într-un sicriu de zinc, într-o criptă subterană amenajată de Vera însăși. Era propria ei galerie a fostei iubiri – un muzeu al posesiunii absolute.

Fiul sacrificat, ultima frontieră a groazei

Printre victimele din criptă se afla și Lorenzo, fiul Verei. Avea doar zece ani. Se pare că băiatul începuse să înțeleagă ce se petrece în subsolul casei, iar Vera, temându-se că va fi descoperită, l-a otrăvit.
O mamă care își ucide propriul copil pentru a-și proteja secretul – un gest de o cruzime fără margini.

Descoperirea: biletul care a trimis-o în iad

Greșeala fatală a Verei se numea Milorad, un bancher sârb căsătorit. Vera s-a îndrăgostit sincer, dar gelozia ei maladivă a învins din nou. L-a otrăvit. Soția lui Milorad, suspicioasă, pornește propria anchetă și găsește un bilet de dragoste scris de Vera. Cu acest indiciu, poliția descinde din nou în conac.

Ce au găsit?
35 de sicrie de zinc, aranjate în cerc. Fiecare cu o victimă. Fiecare cu o poveste. Fiecare cu o cupă de vin transformată în moarte.

Procesul și sfârșitul

La proces, Vera nu a negat nimic. „Am vrut doar să fiu ultima femeie din viața lor”, a declarat. Un amestec de nebunie, narcisism și posesivitate care i-a condamnat soții, amanții și copilul la moarte.
A fost condamnată inițial la moarte, dar legile Iugoslaviei interziceau executarea femeilor. A fost închisă pe viață într-o închisoare de maximă securitate, unde a murit de hemoragie cerebrală în 1960.

Vera Renczi – mit sau monstru?

Povestea ei este adesea comparată cu cea a lui Belle Gunness, criminala norvegiană din SUA, dar și cu faimoasele văduve negre care au folosit arsenicul ca pe un șir de mărgele. Unii istorici susțin că o parte din poveste e legendă, că nu toate crimele pot fi dovedite. Dar sicriele au existat. Și moartea a fost reală.

Vera Renczi nu a ucis pentru bani, nici din ură. A ucis din iubire bolnavă, din dorința de control, din obsesie. A vrut să păstreze bărbații doar pentru ea. Până la moarte. Dincolo de zidurile conacului ei, a existat o lume a vinului, a șoaptelor și a otrăvii.
Iar în centrul ei, o femeie îmbrăcată în negru, cu privirea rece și cupa de arsenic în mână.

surse foto: pixabay.com

---