Florin Piersic: "O poveste careia ii prevezi sfirsitul nu mai este iubire" Fiecare om primeºte la naºtere, printre multe altele, daruri sau pedepse pentru vinovãþii inexistente ºi cartea tehnicã a iubirii, un fel de indreptar riguros ºi precis. Mulþi nu au vreme sã-l citeascã, alþii il citesc pe sãrite, in fine, o categorie mai deosebitã pur ºi simplu o ignorã! De aceea marile iubiri pe care le consemneazã Poezia, Teatrul, Operele de artã incremenite in marmura fierbinte, nu sint altceva decit expresia folosirii acestui dar dumnezeiesc. Noi ceilalþi, nemuritorii obiºnuiþi, traversãm o viaþã de sentimente, strãjuitã de oglinzi ce poartã nume diferite, dar reflectã aceeaºi imagine parfumatã: femeia, mama, cuib cald de poveºti ºi devotament pinã la sacrificiu, surorile ce dau inþeles cimpului cu flori colorate ºi apoi cea sau cele care rotunjesc cercul iubirii, soþia, mamã a copiilor, iubita care ºtie toate rãspunsurile fãrã a pune nici o intrebare. De ce iubim femeile? Rãspunsul il aflã fiecare in fericirea, sau in ceea ce crede el cã este fericirea sa impãrtãºitã. A spune ºi a crede cã iubirea inseamnã neapãrat ºi un final, ei bine, nimic mai fals, pentru cã o poveste cãreia ii prevezi sfirºitul, fie el ºi frumos, nu mai este iubire, iºi pierde sensul, imediat vecin cu veºnicia. In aparenþã, viaþa mea s-a desfãºurat pe scenã, in vãzul mai mult sau mai puþin atent al celor care mai aleargã dupã revelaþia Fetei Morgana. Am fost obligat prin natura meseriei mele sã vorbesc despre viaþa mea, aflatã in prefaþa cãrþii tehnice a iubirii. Restul filelor, cite mai sint, pentru aceºtia reprezintã foi albe. Dar dragostea mea ºtie sã citeascã nume de iubite, de mame ale copiilor mei. Dacã vrei sã supravieþuieºti cu demnitate ºi sã te bucuri de revederea iubirii, atunci trebuie sã accepþi ºi virtuþile cernelii simpatice. ªi incã ceva (ºi niciodatã terminat) iubirea pentru femeile vieþii mele nu se poate pune intr-o ecuaþie, in algebrã sau in formule chimice ºi, de ce nu, care þin de ºtiinþa mersului, a cãlãtoriei stelelor. Sintem iubiþi ºi rãsplãtiþi pentru iubirea noastrã atita vreme cit iubim ºi ºtim sã dãruim, fãrã a cere decit tinereþea veºnicã a unui suris cu care eºti intimpinat, atunci cind te intorci la ceas de searã din marile cãlãtorii, descoperitoare de inedit. Inainte de a iubi femeia, trebuie sã invãþãm sã iubim, pur ºi simplu. Dragii mei contemporani, cãutaþi cartea tehnicã a iubirii, de folosinþã unicã, cãutaþi cu insistenþã, aþi pus-o cu siguranþã undeva ºi acum este o mare nevoie de conþinutul ei ºi de "iarna" filelor albe... Florin Piersic Sursa:
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: