Tincuta Baltag: 'Il bateam la cap pe dl Patriciu cu tot felul de cereri de donatii '

Prima oara i-am descoperit blogul. M-a impresionat, m-a captivat si m-a inlacrimat. Mai apoi, mi-am dorit sa cunosc femeia din spatele faptelor bune savarsite prin intermediul fundatiei pe care o conduce. Va invit sa o cunoastem impreuna pe Tincuta Baltag, directorul general al Fundatiei Dinu Patriciu.

Cum ai ajuns sa conduci Fundatia Dinu Patriciu?

In 2006 lucrasem deja in Rompetrol de 6 ani, timp in care m-am implicat foarte mult pe partea de responsabilitate sociala: mergeam pe la toate conferintele cu aceasta tema, citeam tot felul de carti pe care le comandam de pe Amazon cu subiectul CSR, eram un fel de burete avid de informatii.

Am fost dintotdeauna atrasa de domeniul social. In plus, faceam tot felul de colecte de fonduri pentru cauze nobile, adunam oameni pe care ii duceam sa curatam padurile, il bateam la cap pe domnul Patriciu cu tot felul de cereri de sponsorizari si donatii pana intr-o zi cand mi-a zis: “Auzi, vreau sa imi pun pe picioare propria fundatie. O sa dam burse: mii de burse copiilor de la sate. Vrei sa te ocupi tu de asta”? Si din ziua aceea as putea spune fara sa exagerez ca imi traiesc visul: fac exact ceea ce imi place si asta ma face sa ma trezesc foarte motivata si plina de energie in fiecare dimineata.


Cum e sa lucrezi intr-o fundatie?

Cateodata este greu, alteori e mai usor, dar tot timpul este foarte frumos. Este greu atunci cand nu poti sa ajuti toti oamenii care iti solicita sprijinul. Chiar daca bugetul nostru este foarte generos, nevoile sunt nelimitate.

De la inceput am facut o alegere: aceea de a ne implica doar in domeniul educatiei. Este singura cale in care poti intr-adevar sa schimbi lucrurile si in plus sa devii specialist in ceea ce faci. Daca alegi sa te implici si in sanatate, si in educatie, si in mediu si in drepturile omului, pana la urma nu faci decat sa risipesti banii fara sa ai un impact semnificativ asupra niciunuia dintre domeniile respective.

Este frumos cand bursierii nostri ne scriu si ne spun ca le-am schimbat viata, e frumos atunci cand il faci pe un tanar sa isi descopere posibilitatile.. Aici e o foarte mare problema. Multi adolescenti romani nu isi cunosc oportunitatile, isi limiteaza optiunile. Nu se gandesc de exemplu cat de usor le-ar fi sa studieze in strainatate. Cat de simplu este sa trimiti un dosar la o universitate din lume si apoi sa cauti burse. Chiar daca nu ai resurse materiale, a devenit usor sa studiezi in afara, e o chestiune doar de ambitie si timp.

---