Neil Gaiman, Jonathan Safran Foer, Nick Hornby sunt doar trei dintre cele zece nume care au pus nu putin fler scriitoricesc in Monstrul. Antologie de povestiri trasnite, carte ce apare sub egida colectiei McSweeney`s.

Păr hidratat, sănătos și ușor de pieptănat? Se poate!

Volumul propune tematica macabrului decontextualizat si care, in modul acesta, isi anuleaza o parte din trasaturile definitorii. Raul nu e poftit in fictiune cu gravitate, nu se insista pe ireversibilul si, implicit, invincibilul din el, ci pur si simplu pe lumesc. Monstrii acestia se preteaza astfel penibilului si giumbuslucurilor care nu pot starni decat zambete celor aflati in fata paginilor.

Si, iata, rolul pe care si-l asuma mama-capcaun in Ultima dorinta a lui Seymour de Sam Swope, care desi cruda in rigiditatea ei, emotioneaza prin insistenta rolului fictional al peronajului-fiu. Impotriva oricarei morale firesti, mama-capcaun inspira compasiune, fapt in mod evident deplasat si care nu apartine rigorilor clasice ale genului.

Apoi, in povestirea lui Clement Freud persista acelasi absurd pronuntat al contextului, soarta lui Grimble, copil de vreo 12 ani caruia intreaga lume – incusiv parintii – i se adreseaza placid, prin post-it-uri, fiind revoltator de lipsita de simtul justitiei. Cu alte cuvinte, monstrii acestei cartulii par nefiresti, par incurcati de locul lor in lume, ceea ce ii face umani, tangibili si demni de oarecare compasiune.

Un text usor atipic este Fiecare e vanduta la bucata de Jon Scieszka, si aceasta pentru ca nefirescul lui este asigurat de data aceasta nu de tipologii dubioase, ci de ostentatia unui limbaj steril. Autorul imagineaza o conversatie intre o fata si un baiat, alcatuita doar din replici-tipar, din formule publicitare arhicunoscute, instrainate de mesajul lor prin folosirea excesiva. Cum ar veni, totul tine de unghiul abordarii, de gradul in care individul e dispus sa se apropie de un subiect. Altfel spus, nu doar ca raul poate fi „mai putin sacru” – daca imi este ingaduit –, dar poate sa se arunce si in cadre absolut deloc suspecte.

Conformismul si pasivitatea – nu doar ale gesturilor, ci ale mintii in general – nu fac decat sa ne deformeze imaginea umanitatii si sa reinventeze in general ideea de monstruozitate, care de aceea si devine subiect la ordinea zilei.

Stilistic, dupa cum era si de asteptat, de altfel, cartea este departe de a fi omogena. Cu toate acestea, tematica compenseaza cu prisosinta, si asta nu pentru ca toti autorii ar fi fixati pe acelasi unghi de abordare a problemei, ci tocmai pentru ca senzatia generala e una de complementaritate. Acesta este, desigur, un avantaj literar, intrucat acest tip de variatii pe aceeasi tema surprinde dinamic si neasteptat o zona tematica exploatata cel putin interesant.

Un alt plus al acestei antologii este ca cititorul ei este o figura incerta, iar aceasta pentru ca, mai intai de toate, cartea nu deseneaza un cerc categoric in jurul sau, pe care il pot trece doar anumite categorii de public. Faptul se datoreaza mai ales alegerii de a nu fi foarte clar cat se iau in serios aceste povestiri si cat nu. Cert este ca aceasta nesiguranta este intriganta la lectura si accepta atat o citire distanta, cat si una pornita pe reflectari dintre cele mai implicate. Cu tot cu personajele ei uneori puerile, cartea nu se limiteaza la publicul foarte tanar.

Concluzionand, o cartulie care sigur isi are rostul pe lista de lecturi a celor interesati de cum se reflecta ideea de urat, de straniu, de necunoscut, de rau de care ne ferim instinctiv, in ochii unor autori dintre cei mai diversi. In fine, antologie care propune toleranta fata de orice vine de undeva de dincolo de hotarul experientei noastre.

Autor: Anca Roman

Cartea poate fi comandata de pe Nemira.ro

Foto prima pagina: Shutterstock.com

Cani pentru cafea la birou: incepe ziua in forta!
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: