Povestea asasinãrii senatorului Robert F. Kennedy

Pentru a reconstitui convingãtor contextul socio-politic al anilor ’60, scenaristul ºi regizorul Emilio Estevez a recurs la o tacticã regizoralã originalã: în loc sã-i delege unui actor misiunea de a-l întruchipa pe RFK, a folosit imagini de arhivã în care senatorul însuºi þine discursuri despre pace ºi toleranþã, dreptate ºi justiþie, valori vitale pentru întreaga umanitate, în orice epocã ºi în orice colþ al lumii, indiferent de rasã, religie sau clasã socialã. «Nu vreau sã fac parte din Statele Unite, nu vreau sã fac parte din poporul american ºi sã se scrie despre noi aºa cum s-a scris despre Roma: “Au fãcut un deºert ºi l-au numit pace“», declara Robert F. Kennedy. «Produsul intern brut nu ia în considerare sãnãtatea copiilor noºtri, calitatea educaþiei lor sau bucuria jocului lor. Nu include frumuseþea poeziei sau temeinicia cãsniciilor noastre, inteligenþa dezbaterilor publice sau integritatea oficialilor noºtri. Nu ne mãsoarã nici simþirea, nici curajul, nici înþelepciunea ºi nici învãþãtura, nici compasiunea ºi nici devotamentul faþã de þarã, mãsoarã tot […], mai puþin acele lucruri care fac ca viaþa noastrã sã merite pentru un timp. »

---