Blog Kudic: Copiala, furtaciune si hotareala

Ciudat lucru sa avem in graiul nostru romanesc atatea sinonime care spun acelasi lucru. Daca as da-o-n semiotica (adica un fel de dambla) as putea trage cateva concluzii interesante si oarecum evidente despre dexteritatea numarul 1 a romanului, dar cum toate generalizarile sunt false ma multumesc sa imprumut pe termen nelimitat ideea ca ce e-n natura omului nici Dumnezeu nu poate schimba iar pentru asta atotputernicul trebuie sa ia asupra lui toata vina.

Cand te-apuca un gand rau, frate bun cu paranoia si-ncepi s-analizezi originalul din jurul tau, te-nhami de buna seama la o cursa lunga a carei finalitate o s-o afli doar daca te intorci cu cateva milioane de ani in urma ca sa-i prinzi pe Adam si Eva in fapt. Fiindca in ziua de azi originalul nu e prezent nici daca-l cauti cu infrarosu pe sub patul bunicii.

Poate ca-ntr-adevar tot ce-a fost misto s-a spus/scris/cantat/desenat/simtit si mai ales pipait deja, dar asta nu inseamna ca singurul lucru care ne ramane de facut e sa ne-apucam sa redescoperim cartofii prajiti cu pasta de usturoi, numai ca de data asta sa-i botezam “miticuti” si sa le punem stampila de inventie proprie. Desi ca ideea nu e rau. Hmm.

Si totusi, chiar daca am presupune ca tot ce ne ramane de facut e doar sa le constatam pe toate, asa cum or fi fost ele pe pamant sau cum le-am fi vrut noi sa fie, intr-o incercare de-a naste originaliciuni prin cezariana, tot un exercitiu de creatie sau de pareri ar fi si asta si-ar duce in cele din urma la un soi de evolutie, macar teoretic.

Ar fi o tentativa de omagiu pentru stramosii care ne-au simplificat atat de rau menirea noastra pe lume ca nu ne-au lasat alta oportunitate de a ne remarca in istorie decat prin inventii care mai de care mai misto pentru a distruge rapid Pamantul. Si nici macar la partea asta nu ne dovedim prea originali fiindca nu poti invinge natura, asa ca fiecare se descurca pentru a se detasa de ceilalti mici gainari, in asa hal incat in ziua de azi lumea a ajuns sa talhareasca hoti ca sa le fure copii de xeroxuri, ciordite si ele de la un pungas foarte priceput la mangleala.

Pe de alta parte exista si o chestiune imbucuratoare in toata povestea asta: atata timp cat ai de la cine “lua” oricate ti-ar lipsi inseamna ca respectiva persoana sau situatiune care te tot alimenteaza cu diverse e nitelus mai rasarita decat propria-ti persoana sau ca a reciclat si ea, la randul ei, destule gunoaie din care sa faca pietricele suficient de stralucitoare ca mataluta sa le consideri diamante si sa ti le pui sofisticat in par, spunand ca-s ale tale si ca ti-au aparut peste noapte ca pietrele de la rinichi.

---