Panza de paianjen

Ce e insa cu adevarat greu de crezut este felul in care se leaga toate personajele intre ele. Eu cred ca exista coincidente, insa aici, chiar si intr-un oras cat Bucurestiul interbelic, prea se cunosc toate personajele intre ele la un moment dat, prin simple intamplari. Din fericire insa acest aspect nu deranjeaza prea mult, ba chiar s-ar putea sa fi fost eu prea atenta la detalii.

Tot cu multa atentie am vanat si detaliile privind locurile din Bucuresti pe care le pomeneste Diana. Stiind ca o buna parte din Panza de paianjen este autobiografica, am incercat sa imi inchipui personajele pe strazile si prin parcurile pe care le-am recunoscut. Insa ce n-am reusit a fost sa imi inchipui zona in care locuiesc asa cum o descrie Cella Serghi: ” [... ]printre damburi si rape, printre gropi de gunoaie, printre copii si caini, unii mai costelivi decat altii.”

Ah si mi-a placut sfarsitul: nu neaparat unul fericit (sau cel pe care si l-ar fi dorit romanticele probabil), dar unul incarcat de optimism.

Scris de Raluca Alexe.

Citeste mai multe recenzii pe bookblog.ro!

---