Setari Cookie-uri

Nu te porti asa cu Prima Doamna

La ce se pricep scriitorii americani? Intrebarea este ca sunet de revolver cu gloante oarbe pentru zece benzi de atletism al prejudecatilor. Voi raspunde si eu pentru ca, ce Dumnezeu, nu suntem intr-o sala de judecata: la a amesteca lucrurile magistral, la umor si la suspans. Sunt gata sa primesc nu-i adevarat!-urile, dar pe parcursul acestei recenzii ea va fi adevarul si numai adevarul, imi voi pastra depozitia so help me God.

Problema e ca presedintele nu moare. Cei doi se culca linistiti si abia de dimineata menajera ii va spune Primei Doamne „incet, dar cu ingrijorare, ca gura si ochii presedintelui erau «larg deschisi» si ca acesta statea «ingrozitor de nemiscat»”. No, ardeleneste, asasinat au ba? Aici intervine Baylor „Nerusinatul” Boyce, cel mai avocat dintre avocati si pe deasupra fostul iubit al lui Elizabeth, pe vremea cand aceasta nu putea fi apelata cu un numeral cardinal si majuscula, fost iubit care are datoria nepatriotica de a salva varianta feminina a lui Lee Harvey Oswald. Cum altfel poate fi un asemenea personaj daca nu plin de umor, bani, incredere si tactici imorale? Cu o asa vioara intai, si un asa dirijor, romanul (de)curge minunat.

Opinia publica explodeaza. Televiziunile fac coada in fata tribunalului, tabloidele mananca o paine luni de zile, caci procesul se anunta lung si plin de monstruozitati incorecte politic. Avocatii intre ei au polite de platit, fiecare organizatie se crede buricul pamantului (CIA, FBI, NSA – National Security Agency etc), judecatorul este o legenda vie, juratii isi asuma menirea de fauritori ai dreptatii. Totusi, foarte aproape de final, un producator striga printr-un con din acela de carton „Stooop!” si lucrurile iau o intorsatura delicioasa. Va dati seama ca, daca esti autor si te-ai bagat intr-un asemenea spil, iti trebuie o galeata de credibilitate daca vrei sa pui lopata dedesubt, sa tragi barbateste si sa rastorni tot.

Sa divulgam faptul ca s-a descurcat binisor, acest Buckley, si a reusit sa scrie absolut nepretentios, despre un subiect care impune exagerari, fie ele comice sau de alta natura. Un roman vijelios scris potolit. Autorul nu este moralistul pus pe harta, este omul care ar fi putut foarte bine sa devina profesor, dar a ales o meserie mai revigoranta. E genul de „best friend” mereu incantat sa te vada si sa-ti spuna o poveste pe care o vei spune mai departe mintind ca totul ti s-a intamplat chiar tie.

Scris de Octav Popa

Citeste mai multe recenzii pe bookblog.ro!

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
18 Iunie 2009
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.