Colectionarul

„E colectionar, de-aici provine tot ce este mort in el”

Acum, fetelor, atentie. Ce se intampla este ca sunteti foarte frumoase s.a.m.d astfel ca de unde nu te astepti rasare cate un valet de „inima neagra”, amarat si prapadit, ca nu va are, ca sunteti viata lui, ca universul isi este siesi redundant daca inimile voastre nu se insumeaza, si oricat s-ar strofoca bietul inamorat voi ramaneti inabordabile si la fel de frumoase si considerati (pe buna dreptate, poate) ca strapungerea cu inelarul se va face in conditii certe care vi se cuvin incontestabil.

Dar sa zicem ca baiatul, bleg si mahnit, capata deodata un soi de forta la care nu s-ar fi asteptat, forta pe care doar hazardul cu alegerile lui dubioase o poate da unei fiinte atat de neinsemnate, o forta … in fine, castiga la loto, asta era faza. Frederick Clegg, functionarul de la Anexa Primariei din oraselul pana atunci inexistent, il prinde pe Doamne-Doamne de picior, picior care valoreaza mai exact 73.091 lire. Acum, Frederick are, in afara de bani cat pentru patru vieti, inca doua mari calitati: 1. e pasionat de entomologie (adica studiul insectelor), mai exact ii plac lepidopterele (adica fluturii), mai exact ii plac lepidopterele moarte si atarnate in insectare (adica „expuse”) si 2. e pasionat de Miranda, studenta in Londra, artista, belearte, avangarda, modernism, inteligenta, talent. Faceti voi calculele.

In fine, hai ca le fac eu: la cateva saptamani dupa ce se trezeste cu galeata de bani in brate, fostul geek, nerd, (… dweeb, grind, wonk, swot, intelegeti voi) capata mijloacele de a deveni ce a visat dintotdeauna. Intr-o seara indeajuns de intunecata: „Va rog sa ma scuzati, va pricepeti la caini?”, „De ce?”, „E ingrozitor, dar tocmai am lovit unul cu masina”. Jmaf! compresa cu cloroform si un pic de tetraclorura de carbon, pentru gust presupun, rezulta camioneta, rezulta proaspat cumparata cabana, rezulta pivnita, rezulta adio libertate. Si stiti ce, „Cred ca foarte multi oameni care par fericiti ar face ce am facut eu sau lucruri asemanatoare daca ar avea timp si bani la dispozitie”.

Inainte sa va ganditi la toate minunatiile pamantului, fetelor, sa va furnizez detaliile: omul acesta este ceea ce s-ar numi a thousanare, e gata sa va cumpere si sa va ofere practic orice (in afara de libertate, se intelege), nu v-ar atinge de voi nici in ruptul capului, aveti toata intimitatea, carti, tablouri, magnetofon cu Jazz Ensemble, vinuri, mancaruri imposibil de pronuntat, tot. Tot. In plus, stim cu totii ca, rupt din contextul sau social caldut si confortabil, omul e gata sa sara parleazuri altadata de nesarit, singuratatea, intunericul, ratia alimentara, ratia de aer curat, bunatatea – chiar si mainaca – a singurei persoane cu care poti realiza un contact, subrezenia promisiunilor de eliberare … mintea omului poate functiona in feluri nebanuite sub aceste tone conjuncturale. Cat despre el, lucrurile sunt poate mai simple. E genul de nebun normal. In afara de faptul ca e nebun, totul este in regula: „E colectionar, de-aici provine tot ce este mort in el”.

---