De citit: Salon de frumusete

Salon de frumusete, nominalizat in 2000 la premiul Médicis pentru cel mai bun roman strain aparut in Franta, este povestea unei maladii ciudate si necrutatoare. Respinsi de familie si prieteni, bolnavii sunt lasati sa moara in mizerie si singuratate. Singurul care ii ajuta este un stilist travestit ce isi transforma salonul de infrumusetare intr-un spital cu reguli stricte, un loc unde sunt primiti cei care sunt pe moarte. Altadata un loc sic, impodobit cu acvarii cu pesti exotici, salonul devine acum un spatiu al mortii iminente si al izolarii. Pestii mor, acvariile devin simple recipiente... Ultimii supravietuitori, cativa gupi, sunt singurii martori ai degradarii continue. Salon de frumusete este o parabola trista despre viata si moarte, bunatate si sfintenie.

Mario Bellatin este unul din scriitorii pentru care conventiile prozei sunt prea stramte: creativ, inovator, nonconformist, el se afla in cautarea unui limbaj propriu, care sa il exprime pe deplin. Urmarile acestui vis auctorial (de a rupe legaturile textului cu traditia literara, cu biografia autorului, cu logica realului) se pot citi in cele doua micro-romane cuprinse in Salon de frumusete. Lectii pentru un iepure mort.

Din punctul meu de vedere, conteaza mai putin daca autorul intentioneaza sa-si stabileasca propriul punct zero al scrisului sau incearca o subtila autodistrugere. Cele doua romane pe care le-am citit sunt destul de convingatoare pentru a recomanda acest amestec de minimalism si text-instalatie sau text-happening.

Salon de frumusete este, daca trecem de aparenta macabra, o reprezentare a imbatrinirii, fara a banaliza drumul catre moarte si, de asemenea, fara sa pretinda ca exista vreun lucru mai important decit fuga oamenilor de si in acelasi timp spre moarte. Povestea e simpla: un salon de frumusete se transforma, incetul cu incetul, in locul in care oamenii vin sa moara in pace. Nu sa fie tratati, nu sa fie tinuti in viata, ci sa moara in pace si singuratate. Sensul care sustine povestea se ramifica:

Intai, nu este oare ironic cat timp le ocupa femeilor si barbatilor preocuparea pentru frumusete, intretinerea ei, imbunatatirea aspectului fizic? E ca si cum sedinta de infrumusetare garanteaza vesnicia. Sau ca si cum ar fi o pregatire pentru eternitate (si nu pentru viata de zi cu zi, care uzeaza, care stoarce tineretea si prospetimea), intocmai ca pregatirea pentru moarte.

---