Setari Cookie-uri

Dragoste si frumusete: mai aprofundam?

Cum era de prevazut, articolul trecut despre dragoste si frumusete a creat niste controverse: puteti citi si voi comentariile pline de dezamagire si resentiment din partea unor cititoare care nu au inteles cum se pot face anumite afirmatii.

Eu nu neg ca anumite experiente pot fi extrem de dureroase. Boli, accidente, necazuri ne asteapta la orice pas, si de multe ori nu le putem evita. Si, desigur, nu putem scapa de ceea ce s-a intamplat in trecut.

Dar, in timp ce nu putem schimba realitatea, putem in orice moment sa schimbam atitudinea noastra: fata de orice lucru pe care il percepem ca fiind groaznic sau devastator pentru viata noastra, putem alege daca vrem sa ne plangem de mila, acuzand pe D-zeu, universul, parintii, lumea cat de urat s-au purtat cu noi sau putem alege sa intelegem orice experienta ca pe un moment de crestere spirituala (si asta era partea a doua a mesajului, mesaj ce se vrea transmis de orice religie sau maestru spiritual).

De fapt, nu stim de ce se intampla anumite lucruri: multi cred ca unele lucruri oribile sunt chiar puse in calea noastra exact pentru binele sufletului nostru. Evident, acest lucru tine de credinta personala a fiecaruia. Dar deja o credinta asemanatoare ne-ar schimba complet perceptia asupra semnificatiei evenimentelor.

Exista totusi un aspect care mi se pare ca nu este suficient de subliniat si asupra caruia vreau sa insist.

Cand se vorbeste de iertare, de a gasi o semnificatie pozitiva, de a cauta frumusetea ascunsa, de a alege invatarea in loc de autocompatimire, multi percep acest proces ca pe un “sacrificiu”, un fel de a inghiti lucruri, fara sa-si dea seama ca este pur si simplu cel mai mare cadou pe care si-l pot face lor insisi.

Mai concret vorbim despre cei care pastreza in sufletul lor ura si resentiment fata de cineva, ca si cand in felul asta ar redresa lucrurile, fara sa constientizeaza ca singurele victime sunt, de fapt, ei insisi. Aceasta nu are nici o legatura cu legitima dorinta de justitie pamanteasca sau repararea relelor facute; aici vorbim de vindecarea noastra spirituala. Ma explic mai bine: daca cineva, de exemplu, a fost abuzat in copilarie de o persoana care acum nu mai traieste, care este atitudinea cea mai sanatoasa : sa iti pastrezi vesnic ura in suflet sau sa hotaresti sa ierti persoana respectiva si sa accepti ca nu stii ce a determinat comportamentul ei?
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
23 Februarie 2009
Echipa Kudika