Întâlnirea virtuală cu Laura Olaru a pornit de la ideea antreprenoriatului la feminin în România. Cu toate acestea, materialul pe care îl veți citi mai jos s-a distanțat de un interviu clasic și a îmbrăcat mai degrabă forma unui editorial sau a unei confesiuni.

Prin urmare, vă invit azi să o descoperiți pe Laura Olaru în cuvintele ei, fix așa cum e: artistă, visătoare, onestă, asumată.

Cine e Laura Olaru?

Păi, anul acesta fac cincizeci de Eu pe Pământ și zece de Laura Olaru, mare designer român în viață (e o glumă desigur), și cumva, acest interviu vine ca o confesiune aniversară, pentru care vă mulțumesc foarte mult.

Mda, uneori sunt mare divă, alteori, nimeni în drum, încă tremur când merg la tv, mă pierd în fața unui public numeros, bocesc la filme, fumez de rup, înjur în toate limbile, mănânc turtă dulce și covrigi, îmi plac măslinele (am dat și numele unei colecții), îmi place tot ce este viu, sunt empatică, tolerantă, extrem de sinceră, uneori senzațională, alteori dau cu bâta în toate bălțile.

Cred în pașii mici, insist pe prezent, nu privesc în urmă, iar viitorul cred că e în mâinile Altcuiva.
Cred în oamenii buni în fiecare zi, pentru că eu sunt un om bun în fiecare zi. Oamenii buni sunt DUMINICI, liniște, tihnă.


Nu cred în rezoluții, nu-mi fac planuri pe termen lung, nu cred în poveștile fabricate de dragul rețelelor de socializare, respir și respect autenticul. Îmi place autoironia și mirosul de iasomie.

Am vrut să par, am vrut să demonstrez, am vrut validări, și apoi a venit o zi în care mi s-a cernut, mi s-a descâlcit și am găsit oglinda care m-a redat cel mai clar.
Am simțit, am triat, am prioritizat, mi-am pus conștiența și conștiința în echilibru, și am putut construi cu adevărat.

O fi o formă de celebritate ceea ce trăiesc azi, oi fi devenit vreun soi de influencer, cert este că nu am genți nevândute și dau tonul tuturor nebuniilor din comunitatea mea de femei superbe (născută aici pe Facebook), femei care mă poartă încă de la începuturi și cărora le mulțumesc în fiecare zi.

Oi avea și talent, însă am foarte mult fler la oameni, la trenduri, la timpuri, cumva intuiesc și prevăd, abia acestea cred că sunt daruri de Sus.

Eu nu fac genți de la șase ani, dar întotdeauna mi-au plăcut mărgelele, sclipiciul, rujul roșu, încălțările cu tocuri înalte până la cer, însă nici la douăzeci de ani nu știam exact ce vreau, de aceea cel mai la îndemână mi-a fost să mă îndrăgostesc și să fac un copil minunat.

Am creat piese superbe (câteva, probabil din frica de eșec), m-am simțit impostoare uneori pentru că nu am școală în domeniu, am creat geometric, atipic, futurist, clasic, banal, dar de fiecare dată, cu dragoste și atenție desăvârșită la detalii, m-am mulat pe dorințe, temperamente, pretenții, schimbări, și, clar pe nevoile doamnelor noastre.
Pot fi angajatul perfect, ajung la 8 și plec la 22 pentru că sunt îndrăgostită de munca mea.
Eu creez fericire, cum să nu fiu?

În atelierul nostru mic de la Republica suntem trei oameni, doamna cusătoreasă, soțul meu și cu mine, de fapt noi suntem Laura Olaru.

Din mâinile noastre ies gențile ALTFEL pe care le admirați prin reviste, la tv, pe umerii doamnelor.
Gențile Laura Olaru sunt lucrate exclusiv din piele naturală de cea mai bună calitate, sunt durabile în timp, foarte atent executate și au prețuri foarte bune.


La noi nu există retururi pentru simplul fapt că eu mă ocup personal de toate doamnele și toate comenzile trec prin mâna mea. Am mult bun simț și mi-ar fi rușine să vând ceva ce eu nu aș purta.
Noi nu deținem stocuri, lucrăm doar la comandă, am avut și avem colaborări frumoase cu multe alte branduri românești, ne puteți găsi pe rețelele de socializare, în magazinul Pineberry din Mall Vitan, în toată rețeaua de magazine Il Passo, pe toate platformele de gen, pe site ul nostru (https://lauraolaru.ro/), practic suntem doar la un click distanță de dumneavoastră.

Eu cunosc doar definiția în sine a cuvântului 'antreprenor', dar habar nu am cu ce se mănâncă.

Nu sunt om de bussiness, sunt o visătoare incurabilă, un om vesel, și dacă m-ar acapara cifrele, aș sta doar în depresie. Am o contabilă bună care mă aduce cu picioarele pe Pământ când vin taxele.
Le plătesc și atât. Eu creez, nu contorizez. Am puțin, cheltui puțin, am mult, cheltui mult, întotdeauna banii întorcându-se în tipare, piei, accesorii, furnituri, colecții noi, fotografii.

Nu știu cum se vede din afară, probabil strălucesc în ochii dumneavoastră, dar să știți că fără muncă susținută, consecvență și suflet, nimic nu iese, nici măcar un pseudo bussiness ca al meu.

Trăim într-o garsonieră all white, luminoasă, așezată cu fața spre Dumnezeu, în care ajungem doar noaptea (ca la hotel) și o mașină second hand. Și ne e destul.

Laura Olaru vreau să rămănă un nume pe genți, nu o afacere.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: