Istoria frumusetii

In greaca moderna, forma este, in aceeasi masura, glorificata, prin cuvantul omorphos, cum este si cazul cuvantului arabic jamal, derivat dintr-un cuvant care face referire la unitate si la decenta, punand astfel in legatura frumusetea cu ideea de forma armonioasa, dar si de comportament exemplar. Lipsa de forma a dus la aparitia unor cuvinte ca deformed in engleza sau difforme, in franceza.

Dar este forma suficienta pentru a seduce simturile? Impresia de frumusete este accentuata cand suntem incantati, sedusi, asa cum sugereaza cele trei adjective din limba japoneza: kirei, pentru a denumi femeile dragute, dar si elegante, ustukushii, care provine din cuvantul ce desemneaza crearea unei impresii puternice, subarashii, care aseamana o persoana sau un obiect cu Pleiades, constelatia a carei stralucire este admirata. In Korea, areumdab exprima frumusetea intelectuala a unui oras sau a unui peisaj, iar mosissda face referire la eleganta si distinctie. Frumusetea este, astfel, un atribut al lucrurilor pe care le consideram placute.

O alta componenta a aprecierii estetice este gratia – proportii armonioase, miscari usoare. In ebraica, cuvantul hen inseamna atat gratie, cat si frumusete. Intr-o nota similara, adjectivul arab rafi desemneaza in acelasi timp demnitate, subtilitate, prezenta placuta.

Sunt cateva asocieri interesante si in alte limbi: cuvantul krasivii, care desemneaza, in rusa, frumusetea, are aceeasi radacina cu krasnii, care inseamna rosu - culoarea cea mai puternica si, ca urmare, frumoasa.

Sumarizand, frumusetea este o putere magnetica, ce trezeste emotii.

(extras din „100.000 de ani de frumusete”, capitol sub semnatura lui Claude Hagège, Collège de France, Paris)

---