Inimii mele ii este frica (o poveste de Paulo Coelho)

Un sultan a decis sa calatoreasca pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sai preferati. S-au imbarcat cu multe valize si bucate alese in Dubai, iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.

De indata ce s-au indepartat de tarm, unul dintre supusii sultanului care nu mai fusese pe mare niciodata si isi petrecuse aproape intreaga viata in munti, a inceput sa fie coplesit de panica. El striga, tipa, plangea si refuza sa manance sau sa doarma. Toata lumea incerca sa il calmeze spunandu-i ca aceasta calatorie nu este deloc periculoasa. Toate aceste sfaturi nu aveau nicio influenta asupra inimii lui. Sultanul nu stia ce sa faca, iar calatoria pe marea calma si sub cerul albastru devenise deja un chin pentru pasageri si echipaj.

Trecusera doua zile fara ca cineva sa fie in stare sa doarma din cauza strigatelor barbatului. Sultanul era pe cale sa dea ordin sa se intoarca in port cand unul dintre consilierii lui, cunoscut pentru intelepciunea lui, s-a dus la el si i-a spus: "Inaltimea ta, cu permisiunea ta, voi reusi sa il linistesc pe bietul om."

Fara sa ezite o clipa sultanul a spus nu doar ca ii permite acest lucru, ci ca il si va rasplati daca va reusi sa rezolve problema.

Omul intelept a cerut ca barbatul sa fie aruncat in mare. Imediat cativa membri ai echipajului au apucat barbatul si l-au aruncat in apa.

Curteanul s-a zbatut, s-a scufundat, a inghitit apa sarata, a revenit din nou la suprafata, a tipat mai tare ca oricand, s-a scufundat din nou si a reusit sa iasa la suprafata. Tocmai atunci, omul intelept a ordonat sa fie adus din nou la bordul vasului.

De atunci, nimeni nu l-a mai auzit pe barbat sa se planga. Din contra, el a petrecut restul calatoriei in tacere si chiar a inceput sa se bucure de aceasta experienta, spunand ca nu a vazut niciodata ceva mai frumos precum marea unindu-se cu cerul la orizont.

Cand au revenit in port, sultanul a mers sa il vada pe omul intelept: "Cum ai ghicit ca, prin aruncarea acestui om sarman in mare, vei reusi sa il calmezi?"

Omul intelept: "Din cauza casatoriei mele. Am fost intotdeauna ingrozit ca imi voi pierde sotia si eram atat de gelos incat nu ma puteam opri din tipat si urlat fix ca acest barbat. Intr-o zi, ea nu a mai putut suporta si a ales sa ma paraseasca. Atunci am gustat experienta teribila de a trai fara ea. Ea a revenit in viata mea doar cand i-am promis ca niciodata nu o voi mai chinui cu temerile mele. In acelasi fel, barbatul acesta nu mai gustase niciodata apa sarata si nici nu cunoscuse agonia inecului. Cand a simtit toate acestea, a inteles prea bine cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale."

Amelia Ciurica
4 Februarie 2017

Urmareste-o pe Amelia Ciurica

Cetățeană a Universului cu cosițe ombre moderne, reacționează pozitiv la tot ce înseamnă fashion, adoră pisicile și pinguinii și e una dintre cele mai zen persoane pe care le cunoaștem....