Daca esti o persoana sincera, te felicit. Pentru ca lumea de asta are nevoie!

Inca de la o varsta foarte frageda, suntem invatati ca integritatea si caracterul unei persoane depind foarte mult de sinceritate. Daca nu ti-ai facut temele, nu trebuie sa ii spui doamnei invatatoare ca ti-a mancat cainele foile. Daca nu ai luat nota mare la o lucrare, nu ar trebui sa iti minti parintii si sa le spui ca ai trecut. Daca ai spart o farfurie, nu ar trebui sa ascunzi cioburile sub covor. Acestea sunt doar cateva dintre lectiile simple pe care le invatam de mici.

Copiii ar trebui sa cunoasca, de asemenea, importanta binelui. Daca nu ai nimic frumos de spus, atunci ar fi bine sa nu mai vorbesti deloc.

Cu toate acestea, bunatatea si sinceritatea nu merg intotdeauna mana in mana. Nu vrei sa ii spui bunicului ca este grasun, asa ca incerci sa ii spui ca arata precum Mos Craciun - o versiune modificata sau chiar cenzurata a adevarului.

Insa ne ajuta aceste tehnici de minciuna sa avem o viata de adult fericita?

In cazul in care creierele noastre au ajuns in plina dezvoltare (la maturitate se intampla acest lucru), atunci ipotetic ar trebui sa putem accepta adevarul. Desi filtrarea acestuia poate fi o alegere mai buna in situatiile in care cuvintele jignitoare pot provoca un scandal sau chiar un conflict dureros, gandurile noastre ajung sa formeze o viziune deformata a realitatii.

Insa nu-i asa ca sinceritatea este vitala pentru crearea de idei, de imbunatatiri, de dezvoltare personala si nu numai? Nu-i asa ca adevarul joaca un rol crucial in relatiile noastre. Relatiile pe care le avem cu cei din jurul nostru sunt construite pe incredere; cand ai incredere in cineva cu secretele tale, nu te gandesti la filtrarea sinceritatii... pentru ca astfel nu ar mai consolida aceasta legatura.