Gandirea mea nu cunostea limite. Examinam trecutul, prezentul si viitorul. Mintea mea crea niste poveste atat de intense si de interesante... bineinteles, niciuna nu era adevarata.
foto interior si prima pagina: natalia_maroz Shutterstock
Ma simteam obosita. Impovarata. De ce nu puteam fi o persoana normala?
Potrivit tinybuddha, autorul si bloggerul Pam Grout a facut o analogie incredibila pentru ganduri: sunt ca un musuroi de furnici marsaluind peste patura de picnic. Poti alege sa le lasi in pace sa isi continue drumul pe cealalta parte a paturei si sa dispara sau poti alege sa le intrerupi drumul si sa incerci sa scapi de ele. Fa asta si vei regreta... pentru ca cel mai probabil te vor musca.
Dar iata care este puterea ta: decizia iti apartine in totalitate. Tu decizi la care ganduri sa fii atenta.
Gandurile vin si pleaca. Tot timpul. Si asta este normal. Daca reusesti sa observi faptul ca analizezi prea mult si ai prea multe ganduri, atunci deja observi si separarea dintre tine si mintea ta.
Spune-ti parerea!