Frica de suferință este mai rea decât suferința însăși

"De la un anume punct al suferinței și nedreptății încolo nimeni nu mai poate face nimic pentru nimeni." - Albert Camus

foto interior si prima pagina: Sandratsky Dmitriy, Shutterstock

A fost odată o tânără care se trezea înfometată și însetată. Nu mâncase și nu băuse nimic de foarte mult timp... și se pierduse într-un vast deșert fără hrană, apă sau adăpost. Dar nu era speriată. Era chiar pregătită.

De-a lungul vieții sale scurte, Universul fusese foarte clar cu ea: în timp ce alți copii aveau vieți fericite în case fericite cu părinți care ofereau iubire, pomi de Crăciun împodobiți și petreceri pentru zilele de naștere, destinul ei era diferit. Știa că ea trebuie să găsească modalități pentru a atenua suferința altor oameni.

Inima fetei bătea tot mai puternic, iar soarele se ridică tot mai mult pe bolta cerească. Și se întrebă câte mai pot duce corpul și mintea ei. Se luptă în multe feluri și, totuși, lasă ca Universul să vadă că dacă astăzi era ziua în care ea părăsea această lume, nu avea nimic împotrivă. Însă nu renunță fără să lupte.

Tânăra era puternică. Se confruntă cu o căldură infernală. Se confruntă și cu problemele inferioare, cu gândurile apăsătoare și cu suferințele inimii sale. Într-o zi, la un moment dat, a reușit să iasă din acel vast deșert. Era mătura acum. Și a observat că are de ajutat atât de mulți oameni - atât de mulți oameni care aveau de trecut propriile deșerturi, flamânzi, însetați și fără adăpost.

Dar, în loc să caute alimente, apă, adăpost sau o ieșire din deșert, majoritatea acestor oameni au îmbrățișat o abordare interesantă a problemelor lor: pur și simplu se prefăceau că nu sunt în deșert. Se prefăceau că nu sunt lipsiți de hrană, apă sau adăpost. Ei pur și simplu își vedeau de viața lor de zi cu zi distrăgându-se de la nevoile lor de bază și de la durerea pe care o simțeau.

Câteodată, femeia observă că distragerile păreau să fie inofensive: gadgeturi, bârfe, petrecerea timpului liber alături de alte persoane, filme, mâncare nesănătoasă. Cu toate acestea, alteori, ele păreau mult mai distructive: negare, înspăimântare, gelozie, dezgust, regret și, poate cel mai răspândit dintre toate - zeci de ani de indiferență.

Femeia a aflat că, deși păreau captivante și aparent inofensive, cea mai mare parte a distragerilor oamenilor există din motive greșite, și anume pentru a acoperi o serie de adevăruri dure.

Ce trebuie să reținem din această poveste: Suferința nu se oprește atunci când noi ne distragem de la suferință. Dimpotrivă, ea se hrănește cu aceste momente, obligându-ne să devenim din ce în ce mai distrași, să trăim o viață falsă, fără speranțe, fără visuri, fără fericire.

---